Nascuta intr-o familie de profesori din Varsovia, Maria a fost de mica fascinata de tot ceea ce inseamna stiinta. Sustinuta de familie, ea a ales sa infrunte prejudecatile vremii si impreuna cu sora ei, Bronia, au decis sa plece in Franta pentru a urma cursurile universitare.
La vremea respectiva, biserica catolica din Polonia nu le permitea femeilor sa studieze in universitati, decizia celor doua surori, de a merge sa studieze la Paris, fiind de-a dreptul revolutionara pentru societatea in care traiau.
Drumul de la Maria Sklodowska la Marie Curie
De sapte ani au avut nevoie Maria si Bronia Sklodowska sa stranga banii necesari plecarii la Paris. Au facut sacrificii inimaginabile, insa in cele din urma, visul lor a devenit realitate. Bronia a ajuns la Facultatea de Medicina, iar Maria la Sorbona.
Avea 24 de ani cand se inscria la Sorbona cu numele Marie Sklodowska. A invatat perfect limba franceza si excela la cursurile de fizica, chimie si matematica, fiind admisa prima la licenta in stiinte fizice si a doua la cea in stiinte matematice.
Trei ani mai tarziu, in 1894, Maria l-a cunoscut pe Pierre Curie, sef de laborator la Scoala de Fizica si Chimie din Paris, renumit deja pentru cateva descoperiri in studierea cristalelor si magnetismului.
La un an dupa ce s-au cunoscut, cei doi s-au casatorit, Pierre convingand-o sa se stabileasca definitiv in Franta. Puternica si pasionata, Marie nu renunta la studiu, chiar daca se casatorise si avea sa devina mama. Ba mai mult, influenta sa in lumea stiintifica abia acum incepe sa-si faca simtita prezenta. Il convinge pe Pierre sa se apuce de celebra lui teza de doctorat despre magnetism, iar ea isi continua cercetarea asupra substantelor radioactive.
Cu lucrarea sa de doctorat, "Cercetari asupra substantelor radioactive", Marie Curie avea sa revolutioneze lumea stiintifica. Pornind de la descoperirile facute de germanul Wilhelm Roentgen despre razele X si de la studiile facute de Henri Becquerel care aratau ca mineralele de uraniu emit si ele raze, Marie Curie a descoperit ca radioactivitatea este determinata de un element chimic necunoscut. Pierre renunta la propriile proiecte pentru a-si ajuta sotia sa identifice misteriosul element.
Marie Curie-Prima femeie care a primit premiul Nobel
Cei doi descopera impreuna poloniul si radiul, doua elemente chimice radioactive foarte importante. Astfel, se specializeaza in domeniul radioactivitatii, lucrand si cu Henri Becquerel. In 1903, lucrarea celor trei ia Premiul Nobel in fizica, iar Marie Curie a devenit prima femeie care primeste Premiul Nobel.
Cu o inteligenta sclipitoare, Marie nu este doar un om de stiinta remarcabil, ci si o femeie si o mama extraordinara. In 1904, aceasta aduce pe lume cel de-al doilea copil al cuplului si demonteaza prejudecatile potrivit carora viata de familie si viata profesionala nu pot fi imbinate cu succes.
Marie Curie- Primul savant care ia premiul Nobel pentru doua domenii diferite
Curand insa, povestea cuplului ia o turnura tragica. In 1906, Pierre moare intr-un accident de masina. Nu pierdea numai un tovaras de viata, dar si pe cel mai important colaborator si sustinator. Cu o tarie de neimaginat, Marie refuza sa se lase invinsa de o asemenea drama si isi continua viata profesionala. Ii ia locul lui Pierre la Sorbona, iar in 1911, este distinsa cu un al doilea Premiu Nobel, de data aceasta in chimie.
Ucisa de propria cariera
Trup si suflet, Marie si-a dedicate intreaga sa viata studiului radioactivitatii. In timpul Primului Razboi Mondial, a fost cea care a creat primele unitati mobile de radiologie. Timp de 20 de ani, ea continua sa studieze radioactivitatea.
Radioactivitatea era in acele vremuri o stiinta noua, ale carei efecte nocive nu erau cunoscute prea bine. Expusa la radiatii zeci de ani, fara protectie, corpul ei a resimtit efectele. Marie Curie dezvolta o anemie aplazica, o boala grava a maduvei osoase. Este internata intr-un sanatoriu, iar pe 4 iulie 1934, la 67 de ani, se stinge din viata, ucisa lent de radiatiile pe care le-a descoperit si care au pus-o la loc de cinste in galeria femeilor celebre.
Viata ei a fost intr-un sens sau altul, un model de urmat de catre alte femei. La vremea respectiva, o femeie savant era putin prea mult pentru contemporani. Cu toate acestea nu s-a dat o clipa batuta, mergand mai departe, urmandu-si telul cu tarie si daruire. Pentru ca, spunea ea, “munca stiintifica nu trebuie privita doar din punct de vedere al necesitatii directe. Trebuie facuta pentru ea insasi, pentru frumusetea stiintei, iar apoi exista mereu sansa ca o descoperire stiintifica sa devina, (..) , un beneficiu pentru umanitate”.