"Exista un singur barbat la Palat si acela este regina."- a fost afirmatia antologica facuta de a Ambasadorul Frantei la Bucuresti, Charles de Saint-Aulaire, dupa ce a vazut-o pe Maria pe front, sfidant exploziile si impartind cu o energie inimaginabila alinari celor din jur. Personalitatea ei a marcat istoria, frumusetea ei a ramas vie, iar pasiunea cu care a iubit viata si taria cu care a luptat pentru tara de care a fost adoptata au marcat istoria.
Nascuta in localitatea Eastwele Park-Kent, din Anglia, la 29 octombrie 1875, Regina Maria a fost fiica ducelui Alfred, cel de-al doilea fiu al reginei Victoria a Marii Britanii, verisoara cu tarul Rusiei, Nicolae al II-lea si cu imparatul Germaniei, Wilhelm al II-lea. La numai 16 ani s-a logodit cu Ferdinand, principele mostenitor al Romaniei, care ii va deveni sot.
Tanara, nestiuntoare si " foarte mandra de tara de bastina", asa cum spunea in marturia din testament pe care a lasat-o romanilor, Maria abia implinise 17 ani cand a venit in Romania pentru a "imbratisa o noua nationalitate". S-a straduit insa din rasputeri sa fie o buna romanca, cum ea insasi spunea.
Asa ca la 29 decembrie 1892, cea supranumita Missy avea sa ajunga in Romania ca sotie a unui barbat cu 10 ani mai in varsta decat ea. Chiar daca Maria era de o frumusete iesita din comun, sotul acesteia, Ferdinand, a iubit si continua sa iubeasca o alta femeie, poeta Elena Vacarescu. Regele isi ineaca durerea pricinuita de dragostea imposibila in alcool si in aventuri nenumarate. Regina, lipsita de dragostea celui care fusese ales sa-i fie sot si inzestrata cu o frumusete iesita din comun, trezea la randul ei, patimi si controverse.
Iubirea este cea mai mare problema in viata unei femei
Cu toate ca de multe ori a avut de jucat rol de barbat, nu a uitat niciodata ca este o femeie si chiar una foarte frumoasa pe deasupra. ,,Iubirea este cea mai mare problema in viata unei femei, si, cum de la inceputul lucrurilor se pare ca ea a fost aleasa de natura sa fie purtatoarea poverii, nici legile, nici morala sau exigentele societatii n-au fost vreodata in stare sa i-o rezolve", scria in septembrie 1925, revista Cosmopolitan, intr-un articol intitulat ,,A Queen Talks About Love", scris chiar de regina.
Marea sa dragoste a fost printul Barbu Stirbei. Brunet si cu ochii caprui, asupra acestuia avea sa planeze suspiciunile ca ar fi fost tatal ultimilor doi copii ai reginei, Ileana si Mircea, care se pare, semanau izbitor cu acesta. Fiul sau, Carol II avea pana la urma sa-l exilexze pe printul Barbu Stirbei, pentru a intrerupe povestea de dragoste care se infiripase intre cei doi. Insa si alti barbati au starnit pasiuni in inima frumoasei regine.
Regina Maria si rolul ei in semnarea Tratatului de la Versailles
Regina Maria a fost sfatuitorul cel mai apropiat al regelui Ferdinand, pana la decesul acestuia in 1927, intr-o vreme in care nici nu se putea vorbi despre rolul femeii in viata politica. In timpul Conferintei de Pace de la Paris, unde se reimpartea Europa, regele Ferdinand ar fi rugat-o pe regina sa intervina urgent.
Inteligenta si frumusetea acesteia i-au impresionat pe aliatii occidentali carora ea le-a reamintit sacrificiul enorm al ostasilor romani. Rezultatul a fost Romania Mare, care reunea vechile provincii istorice Transilvania, Bucovina, Moldova, Basarabia, Muntenia si Dobrogea - in urma semnarii Tratatului de la Versailles.
A fost supranumita de popor "Mama Regina", "Mama ranitilor", "Regina soldat", datorita actiunilor sale din perioada Primului Razboi Mondial, cand a ajutat soldatii aflati in spitalele de pe front. In ciuda influentei pe care a avut-o in viata politica, momentul in care fiul sau Carol a mostenit tronul, Maria a fost indepartata complet din viata publica.
Regina Maria, personalitate de marca in cultura romana
Maria a avut un rol deosebit si in viata culturala a poporului care a adoptat-o si pe care l-a iubit mai mult decat multi dintre cei care erau nascuti pe aceste meleaguri.
Regina Maria a continuat traditia Reginei Elisabeta ajutand cu burse de studiu si bani o seama de personalitati din lumea literara si artistica. Opera literara a reginei numara peste 25 de volume, scrise intre anii 1912 si 1933. A scris povestiri pentru copii, poezii, a pictat, a colectionat lucrari de arta ale unor pictori foarte cunoscuti precum Arthur Verona, Stefan Popescu, Kimon Loghi, Cecilia Cutescu Storck, Nicolae Vermont, Eustatiu Stoenescu. Printre operele scrise de aceasta se pot cita Crinul vietii, Minola, Lulaloo, Copila cu ochi albastri, Stella Maris si Povestea vietii mele.
Sultana de la Balcic
Legata sufleteste de Balcic si Bran - "Balcicul si Branul sunt casele mele de vis, inima mea", amprenta personalitatii ei poate fi vazut si acum. A iubit aceste locuri si a fost iubita in aceeasi masura in care ea i-a iubit pe cei de langa ea. Obisnuia sa se plimbe prin oras si sa imparta bani familiilor nevoiase. La Balcic i se spunea Sultana, vila sa semanand foarte tare cu constructiile musulmane. Mai tarziu, dupa ce Carol a indepartat-o din viata politica si sociala a vremii, Balcicul a fost locul ei de refugiu.
Regina a avut ca ultima dorinta ca trupul sa-i fie inmormantat la manastirea Curtea de Arges, iar inima sa ii fie depusa in micuta capela pe care o construise pe malul marii: Stella Maris. Dupa pierderea Cadrilaterului (1940), inima a fost adusa langa castelul Bran, a doua resedinta a Reginei Maria. Caseta a fost trecuta mai tarziu in Tezaurul Istoric al Romaniei, iar inima reginei se afla acum depusa la Muzeul National de Istorie.
"Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa."- au fost cuvintele care au trecut dincolo de linistea mormantului scrise in testamentul celei care a fost una dintre cele mai importante personalitati din istoria romanilor si care ar trebui sa ne inspire si astazi, atat pe noi, cat si pe cei care ne conduc. Sau cel putin ar trebui sa faca asta...