Depresia cauzează schimbări psihice, dar și fizice și alterează multe aspecte ale vieții, printre care modul în care cineva interacționează cu cei din jur, vorbește, doarme, mănâncă și se mișcă. Acest „limbaj al depresiei” poate fi decodat cu ajutorul tehnologiei moderne și s-au putut identifica astfel o serie de termeni specifici. Pe această temă a fost publicat în revista de specialitate „Clinical Psychological Science” un studiu care arată legătura dintre depresie și limbaj, facilitat de noile tehnici, care permit analizarea a mii de date per minut și sunt mai exacte decât oamenii, identificând clase de cuvinte, densitatea lingvistică, structuri gramaticale, lungimea propozițiilor și cele mai des folosite cuvinte. De-a lungul anilor au existat mai multe studii care au analizat atât depresia și limbajul ca entități separate cât și legătura dintre cele două și s-a descoperit că un anumit tip de scriere impactează anumite arii ale creierului și că între jurnalul personal al unui om de rând și jurnalul publicat de un autor de renume există similitudini.
Însă cu toate acestea, fiecare om are propria voce și propriul stil, iar când ne uităm doar la limbaj, există două componente principale: stil și conținut, ambele oferind indicii despre starea de spirit a cuiva. Când privim stilul cuiva observăm cum se exprimă, iar când ne îndreptăm către conținut vedem de fapt prin ce trece. În acest sens, depresivii folosesc deseori construcții precum: „toată lumea”, „niciodată”, „mereu” sau „în mod constant”, deoarece văd lucrurile doar în alb și negru. Cuvintele absolutiste sunt folosite în proporție de 50% de către cei care suferă de anxietate, iar pe forumurile destinate persoanelor depresive sau cu tentative de suicid se regăsesc chiar și în proporție de 80%, ceea ce arată o legătură directă între problemele psihice și stilul cuiva de a vorbi și a scrie. Când ne îndreptăm atenția asupra conținutului putem observa de fapt înțelesul celor prin care trece cineva, iar cei care sunt triști folosesc adesea cuvinte care să exprime emoții negative, precum: „trist”, „singur” și „mizerabil”. O altă legătură se poate observa când se analizează folosirea pronumelor, deoarece persoanele depresive tind să vorbească mai mult la persoana I singurlar și folosesc doar rareori persoana a III-a, ceea ce sugerează că s-a pierdut conexiunea cu mediul înconjurător.
În momentul în care cercetătorii au analizat limbajul de pe forumurile celor care erau deja în recuperare, s-a observat că oamenii care depășiseră momentul critic al depresiei au putut să scrie mai pozitiv despre experiențele prin care treceau. Aceștia au împărtășit chiar încurajări pentru ceilalți membrii și cuvintele pozitive erau prezente în proporție de 70%, chiar dacă cuvintele absolutiste erau în continuare prezente. În urma acestor cercetări, oamenii de știință sunt de părere că gândurile absolutiste și folosirea pronumelor personale de persona I favorizează apariția episoadelor depresive, dar în ziua de astăzi, studiile computerizate sunt capabile să identifice chiar și subcategorii ale problemelor psihice, precum anxietatea și problemele cu stima de sine.
În concluzie, cei care au suferit în trecut de această afecțiune și s-au tratat corespunzător, prin psihoterapie profesională și eventual medicamentație, vor mai avea câteva episoade de-a lungul vieții, dar acestea nu le vor impacta calitatea traiului.
Limbajul cuiva îți arată dacă este depresiv sau nu
Depresia are un mod aparte de a te răscoli, drept pentru care lucrurile care înainte îți făceau plăcere acum ți se par banale și nimic nu mai este la fel.