Ca sa ne simtim si mai nefericite, barbatii de astazi sunt nu numai cu mult mai fericiti decat bunicii si tatii lor acum 30 de ani, dar mult mai fericiti decat sotiile lor.
De ce se simt femeile nefericite? Conform studiului, nu exista diferente notabile intre femeile sarace si cele bogate: ambele sunt nefericite. Care sunt lucrurile care ne impiedica sa fim fericiti? Am alcatuit o lista cu pacatele pe care le comitem, de multe ori fara sa ne dam seama, si care ne impiedica sa fim fericiti!
Suntem perfectionisti!
Avem in minte toate invataturile ultimilor ani care ne spun: "Fii cel mai bun!", "Nu te apuca de un lucru daca nu iti va reusi perfect!", "Nu accepta jumatati de masura!", "Nu renunta!". Departe de a contrazice macar una din aceste invataturi, care au dovedit de multe ori ca ne sunt de ajutor in dezvoltarea personala, ele impun standarde mult prea inalte pentru noi.
S-a dovedit ca aceste lucruri, bine intiparite in mintea noastra, nasc "monstrul" care ne poate face nefericiti: perfectionismul. Psihologii americani au descoperit ca perfectionistii pot fi impartiti in trei mari categorii: cei care se lupta pentru a ajunge la inaltimea standardelor auto-impuse si care, prin nemultumirea lor fata de sine, se afla la limita depresiei; cei care se focuseaza in special pe ceilalti si asteapta perfectiunea de la cei din jur si care ajung sa distruga relatiile pe care le au cu acestia si, cea de-a treia categorie, cei care incearca cu disperare sa se ridice la inaltimea asteptarilor pe care ei cred ca altii le au de la ei; acestia din urma sunt cei care pot ajunge sa lupte cu gandurile sinucigase si cu tulburarile de alimentatie.
Ne dorim sa ajungem in varful carierei, sa avem o familie fericita si un barbat implinit. Si pe toate acestea ni le dorim acum, fara a ne gandi ca putem face diferite ajustari!
Psihologii spun ca un bn principiu pentru perfectionisti ar fi sa lase putin lumea "sa isi faca de cap", fara a le mai fi teama ca, in lipsa lor, totul se va prabusi.
Aceasta nemultumire deriva tot din perspectiva perfectionismului: ne comparam mereu cu cei din jur si nu ni se pare ca avem destule, ca suntem destul de destepte sau de puternice sau de frumoase…uitam ca noi trebuie sa fim fericiti cu noi, si nu ceilalti!
Ne e teama de propriile noastre vise!
Ne temem sa visam si, pentru ca daca ne-am exprima visele fata de ceilalti, ar trebui sa si actionam pentru a le indeplini, ne hotaram sa le pastram ascunse!
Nu ne stabilim prioritatile corect!
Cateodata, chiar atunci cand tentatia de a fugi de la serviciu in pauza de masa pentru a ne intalni cu cineva devine de nesuportat, ne dam singuri peste mana si ne spunem "Gandesti gresit! Cum sa spui ca mergi sa iti cumperi ceva de mancare si sa te vezi cu cineva la o cafea, in loc sa lucrezi?". Ne alegem singuri prioritatile si tot singuri alegem sa nu fim fericiti, prin actiunile noastre si prin lipsa de claritate cu care ne stabilim prioritatile.
Ne-am obisnuit ca, inca de la pacatul originar, sa luam asupra noastra cat mai multe vini. Trebuie sa invatam ca lucrurile pe petrec, in jurul nostru, fara ca noi sa le putem controla.
Va las cu o micuta pilda, atribuita unui mare intelept indian, Sri Ramana Maharshi. Se spune ca o femeie a venit la el pentru a-i cere sa o indrume pentru a-si gasi fericirea. Acesta a ascultat-o si a rugat-o sa ii spuna exact ce vrea sa faca el pentru ea, iar femeia a spus: "Imi doresc sa fiu fericita". Inteleptul a intrebat-o daca va urma intocmai sfatul sau, iar ea a aprobat.
A rugat-o sa indeparteze "imi" si "doresc" si sa se multumeasca cu "Sa fiu fericita". Parabola ne indeamna sa renuntam la dorintele nenumarate pe care le avem si la importanta pe care o dam propriei noastre persoane pentru a fi fericiti.