Luiza Zan: "Eu cant nu ca sa fiu eu buna, ci ca sa fii tu bun"

 "M-am nascut ca sa cant si o folosesc drept scuza de cate ori n-am chef sa dau cu aspiratorul"

"A fost o data ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. Intr-un oras indepartat pe malul unui rau, traia un barbat cu nevasta lui si cei patru copii ai lor, trei fete si un baiat. Si barbatul nostru avea patima cantatului, ca doar asa s-o gasit cu femeia lui, caci ea canta la scripca, iar el canta din voce. Fata cea mare se vede treaba ca a prins drag de cantat, caci pe vremea cand abia implinea patru toamne, fata in rochita de borangic, pe malul Dunarii, canta frunza si raul si uimea oamenii din oras cu vocea ei adanca precum raul care-o legana...". Nu-i o poveste... E doar o intoarcere in timp, pe firul amintirilor, pentru a putea contura portretul uneia dintre cele mai frumoase voci ale jazz-ului romanesc, Luiza Zan.

Dupa ce "s-a dovedit" ca avea un talent aparte pentru cantatul cu vocea si o pasiune pentru cantatul la pian, parintii au incercat sa ii testeze alte abilitati, dar, se pare ca nici la pictura, nici la balet, nici la baschet nu s-a descurcat prea bine, dupa cum ea insasi spune.  "Asa ca am ramas la planul initial si am facut Liceul de Muzica din Piatra Neamt, apoi Conservatorul din Iasi, studiind canto clasic, desi 'chemarea' sufletului meu era catre jazz".  La vremea respectiva, o sectie de jazz vocal abia se infiinteaza la Conservatorul din Bucuresti.

Luiza Zan: "Am luat premii carora mama mea le-a tinut mai bine decat mine sirul"

Intre timp, "calitatile si defectele" Luizei nu au ramas nerasplatite. Tanara cu rochie de borangic castiga premii peste premii: "Am fost mereu o fire competitiva (asta intra la categoria 'calitati' cred) si increzatoare (asta intra la categoria 'defecte'), asa ca am luat premii carora mama mea le-a tinut mai bine decat mine sirul. Cele mai importante amintiri le am insa de la festivalul de jazz de la Montreux, unde, in 2004, am luat premiul al II-lea, iar unul din cele mai cunoscute evenimente artistice de pe la noi, Cerbul de Aur, mi-a adus premiul I cu trupa Slang, la o saptamana dupa Montreux".

La Cerbul de Aur, castigatoarea premiului I a lasat publicul amutit de emotie, cantand live, fara sa fie acompaniata de vreun instrument, apoi a sarbatorit momentul . "Premiul de la Cerb l-am sarbatorit aruncand toti banii in sus si lafaindu-ne toti membrii trupei in bani pe patul din camera de hotel"

Citeste si blogul Luizei Zan de pe Feminis.ro.

"De unde iese vocea aia, la cat esti de mica?"

Pe scena, Luiza este transfigurata. Canta cu forta iesita din comun, cu o pasiune care nu cunoaste parca limite. Nu-ti vine sa crezi ca o mana de om poate sa faca aceste salturi spectaculoase de la sunete joase le cele inalte, facandu-te sa te trezesti intr-o alta dimensiune. Doar ca ea stie foarte bine ce face. Transmite informatii din alta lume...

"M-au intrebat multi 'de unde iese vocea aia, la cat esti de mica?'. As spune ca majoritatea cantaretelor care ne vin tuturor in minte cand ne gandim la cantarete erau sau sunt mignone. Imi place sa spun ca vocea nu vine din corp, ca aceasta carcasa este un instrument prin care transmitatorul (cel ce ne trimite inspiratia) transmite catre public (receptorul) informatii din alta lume. Bine, asta e un alt defect de-al meu, sunt cu capul in nori. Nu stiu cum as putea sa fiu altfel si sunt destul de ignoranta cat sa nu caut a fi altfel".

Este cunoscuta mai ales publicului iubitor de jazz... Insa muzica sa are mai multe influente. Cum se pozitioneaza ca artista? In ce curent muzical ar putea fi incadrata? Pana si ei ii este putin greu sa dea acest raspus. De ce? Pentru ca ii place pur si simplu sa cante. Asa de mult incat muzica, cu tot ce are ea mai frumos, este parte din ea... "Eu cant jazz. Si muzica clasica. Si populara romaneasca. Si bossa nova, funk, soul, rock... Cant ce-mi place. Daca-mi place sa cant, ce sa fac? Nu e falsa modestie, e doar un fapt. M-am nascut ca sa cant si o folosesc drept scuza de cate ori n-am chef sa dau cu aspiratorul".

Foarte talentata, insa in aceeasi masura o prezenta foarte discreta. Sa fie vina societatii de consum in care traim si in care ne gasim din ce in ce mai greu reperele ca pe Luiza Zan nu o vedem la TV in prime time? O fi vina ei ca nu s-a adaptat trendului general si nu incearca ceva mai comercial?

"Daca sunt asa de buna, de ce nu am un sofer personal care sa-mi conduca BMW-ul? De ce nu am vila la Snagov si de ce nu fac vacantele in Maldive? De ce nu apar la TV pe toate posturile, cantand, daca sunt asa de buna? Pentru ca nu sunt asa de buna... "

Dar  nu, nu acesta este raspunsul?!  Luiza Zan are in realitate o alta filosofie de viata. Una in care succesul nu se masoara prin aparitile in tabloide, prin numarul de scandaluri in care esti implicat sau de iubiti pe care ii schimbi. Pentru ea muzica este un scop in sine si nu un mijloc. Este calea de a-l face pe cel care o asculta macar o data, sa-si deschida sufletul si sa simta.

"Eu cant nu ca sa fiu eu buna, ci ca sa fii tu bun. Si nu am de gand sa imi cer scuze pentru asta si nici sa iti reclam cumva asta. Succesul  nu se masoara in obiecte, ci in numarul de persoane care vorbesc despre tine dupa ce au trecut 50 de ani de la moartea ta. Asa ca, slava Domnului, la numai 10 ani de cand cant jazz prin zona, vreo 50 de persoane stiu cine sunt.  Sau chiar mai multe, daca ar fi sa ne luam dupa numarul de prieteni de pe Facebook.

Asta nu inseamna ca nu isi doreste mai mult. Recunoaste ca s-ar simti mult mai bine in pielea ei daca ar canta pe scenele marilor festivaluri internationale cu marile nume din jazz-ul mondial.  "Dar inca n-am implinit 83 de ani (atunci mi-a ghicit un papagal ca am sa mor), asa ca mai am vreme sa imi implinesc si visul asta".

Citeste si blogul Luizei Zan de pe Feminis.ro.

Cand o vezi cu ochii pe jumatate inchisi, de parca nimic nu o poate atinge, te intrebi: oare ce-i trece prin minte? La ce se poate gandi? Cine e aceasta Luiza Zan? Ce-i place?

Luiza Zan: "Iubesc Bucurestiul!"

"Daca mi-as putea alege perioada in care sa ma nasc din nou, m-as aseza in Bucurestiul interbelic sau chiar mai devreme, in Bucurestiul lui Caragiale. Era fain. lume buna, oameni frumosi..." spune Luiza, admitand ca uneori, Bucurestiul si imaginea lui, o bantuie chiar si atunci cand canta.

"De multe ori, atunci cand cant, imi trec prin minte intamplari trecute care mi-au marcat cumva memoria, dar unele sunt chiar imagini frumoase rupte dintr-un context mai ciudat, de exemplu un damb de iarba perfect, perfecta, prin care adie usor vantul, facand fiecare fir de iarba sa straluceasca incredibil de verde, pe marginea splaiului Dambovitei, in masina in drum spre Regie. Na! Credeai ca in Bucuresti se poate vedea ceva romantic? Ei bine, DA! Iubesc Bucurestiul si imi place sa conving prietenii provinicali din orase frumoase precum Targu Mures, Iasi si aiurea ca Bucurestiul are un farmec nascator de arta cum putine orase au".

Altfel, i-ar placea sa stie mai multe, dintr-un soi de nemultumire personala. Concluzie la care a ajuns dupa multe si felurite esecuri: "De la ziua cand mi-a murit bateria la masina pana la ziua cand m-am despartit cu surle si trambite de fostul prieten. De la discursul lui Krishnamurti pe baza intrebarii "Who am I" pana la predica de duminica trecuta de la biserica Olari. De la lucrarea de licenta a sorei mele Ioana pana la plansul de seara al fetei mele, Eva Luna".

In ceea ce priveste planurile de viitor, Luiza Zan are programate o serie de concerte cu Pedro Negrescu, cu Big Band-ul Radio si cu Sorin Romanescu si Alex Man. Mai mult nu vrea sa ne spuna.

"In perioada imediat urmatoare, voi avea cateva concerte pe care cu drag le astept un concert de duo contrabas si voce cu Pedro Negrescu pe 27 februarie in Art Jazz, un concert cu Big Band-ul Radio pe 28 februarie la Sala Radio, un concert cu Sorin Romanescu si Alex Man pe 7 martie la Ploiesti, un concert de Ziua Mamei in Art Jazz si apoi seria concertelor de vara pe care prefer sa le anunt putin mai tarziu, ca sa mai intrebati de mine, sic."

Citeste si blogul Luizei Zan de pe Feminis.ro.