Dar ce ar reprezenta o camera plina de plusuri? De ce ar pune cineva multe jucarii de plus intr-o camera. Ar fi vorba despre o camera a afectiunii si tandretii, a atingerii date si a unui contact corporal dat. In acest caz am putea vorbi despre o dificultate a acestor nevoi obisnuite la un om. Plusul se exprima in special prin atingere si prin textura, nevoia de atingere pune in discutie caracterul de nevoie de atingere, de contact, de iubire concreta data de atingerea concreta. O camera plina de plus pare sa reprezinte o mare cantitate de afectiune care sa ramana suspendata intre incercarea de cautare reala a nevoii si incercarea de refulare a acesteia.
Analiza acestor situatii ma duce mai mult la situatii intalnite, o femeie care isi pierde copilul, acesta decedand la nastere. Are ulterior un alt copil. Cativa ani mai tarziu divorteaza, pierzandu-si sotul. In prezent locuieste singura, preocupata mai mult de o lume de plus decat de nevoile concrete. Cand plusul ajunge sa fie prezent peste tot in viata ta, se ajunge la inlocuirea unei persoane reale cu una imaginara. Ne putem astepta ca o femeie de 30, 40 sau 50 de ani sa fie mai curand preocupata de serviciul sau, de copiii sai, de familia sa, decat de asezarea jucariilor de plus in fiecare dimineata in patul sau.
Acest comportament vorbeste despre o suferinta, despre nevoi intense si nesatisfacute, despre o cautare si esecul disperat al cautarii. Este o renuntare fara speranta la lucruri posibile. Mai vorbeste despre izolare si despre o lume in care animalele de plus au mai multa viata decat cele din aceiasi specie – oamenii. Cand plusul este prea mult poate ar trebui sa asculti ca are ceva de spus – ca exista suferinta si ca poti sa iesi din ea, desi niciodata lumea reala cu oameni nu va fi la fel de placuta ca cea de plus.