Ce este o feministă? De regulă, o persoană de sex feminin care luptă pentru emanciparea femeii și extinderea/egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbații, în toate domeniile de activitate.
Dar de aici și până la a-ți imagina o lume în care bărbații sunt decimați în masă, păstrându-se doar acele specimene care merită să procreeze și să ducă specia mai departe, e cale lungă. Parcă ne-am întoarce în timp, la epoca matriarhatului, dacă nu chiar mai rău.
Cam așa își imagina o femeie viața pe pământ: o selecție genetică riguroasă în rândul femeilor și un număr limitat de bărbați păstrați doar pentru prăsilă și activitățile care depășesc forța femeilor. Mai exact, pe post de sclavi.
De la acceptarea mariajelor celor de același sex, a copiilor făcuți sau crescuți de homosexuali, a schimbărilor de sex și până la lumea asta virtuală, ireală și utopică pare să mai fie doar un pas. Sau, măcar așa, ca lume paralelă, ar putea exista.
Susținătoarea „proiectului” pornise de la faptul că ar exista prea mult testosteron pe lumea asta, care ajunge să o decime, la propriu. Prea multă agresivitate, violență, războaie, care trebuie înfrânate cumva. Iar asta, susținea ea, ar fi o soluție. Prin urmare, curmarea vieții întru salvarea ei.
Am întrebat-o de ce nu i-ar decima pe toți bărbații și să păstreze doar „esența” lor, având în vedere că trăim în timpuri exclusiv tehnologice, în care se pot face însămânțări artificiale și copii în eprubetă. În loc să realizeze sarcasmul meu, a ridicat uimită din sprâncene, gata să ia în calcul și această... variantă. De unde, vorba românului: „dacă tăceai, filosof rămâneai”. Eu poate, dar ea?! Sau alte persoane care ajung să gândească în felul ăsta? Ce facem dacă se înmulțesc persoanele care gândesc astfel?
Am încercat să-i sugerez că există un echilibru în natură, că femeile ar avea nevoie de bărbați și pentru altceva decât procreare și mușchi dar, din nefericire, ea nu le mai găsește altă justificare pe pământ. Prin urmare, ce ne facem, doamnelor? Sau domnilor? Supunem la vot, sau ne rugăm ca astfel de idei să se risipească în neant, să dispară în acea fundătură tenebroasă și întunecată a gândirii?!