Luna iubirii...

Macar o zi din an sa fiu a Ta….si tu sa fii al Meu… Sa-ti patrund in minte si sa raman captiva acolo, sa–ti cutreier sufletul ca un pelerin al credintei in tine si sa invat intr-o clipa geografia lui unica, intr-un minut sa-ti cuprind vaile si crestele abrupte ale suferintei si sa pot face cu zambetul…soare, dincolo de ele, sa-ti pot misca organele cu rasuflerea mea calda si inima-ti sa se dezghete…, sa fiu sangele din venele tale puternice si slabiciunea mea sa te faca sa pulsezi de dorinta, sa curg prin tine si sa te abund, soaptele mele sa-ti fie papile gustative pe limba vinovatiei, pielea mea sa-ti fie manta de ploaie primavaratica, sa-ti fiu unghii crescute in mirare, sa-ti fiu intrebare si chemare, sa-ti fiu uitare... Sa te pot cuprinde cu infinitul si el sa-ti promita vesnicia sa, sa doboram cu fiintele noastre universul si sa invatam ca nimic nu este etern, sa dorim apoi sa ne imbratisam destinele si sa plangem de prea mult frumos, si lacrimile simple sa umple golurile din tine…, sa-ti fiu coloana vertebrala si muschi si oase de adevar, sa te sufoc si totusi sa ma tragi mai aproape, sa te asediez cu dorinta si sa vrei mai mult de atat, sa te umplu si sa te golesc si…sa ceri asta din nou…, sa te iubesc…si sa ramai.

Sa facem asta macar o data pe an si ar fi atat de mult! Iar la sfarsitul vietii sa creez din zilele acestea minunate, o alta luna de 30 de zile, normala ca oricare alta si sa doresc s-o urc in calendarul lumii…
Sa se numeasca simplu…luna iubirii, a 13a luna din an…