Modul in care poti sa lucrezi cu tine este sa iti cauti propriile intrebari. Aceste intrebari te vor pune pe un drum iar intrebarea de baza ramane: "Cine esti tu?". Pentru ca in niciun caz nu esti suma acestor parti, ci ceva diferit. Dar drumul pana la acest lucru este insemnat de aceste parti. Esti ca in Hensel si Gratel. Ai plecat de acasa si ai pierdut urma firmiturilor. Ai avut mereu motive ca sa le pierzi si nicio intrebare pentru a le regasi.
Anxietatea ramane un subiect in sine mereu si mereu. Multa lume acuza diferite nemultumiri legate de anxietate. Anxietatea de a vorbi, de a face, de a te exprima, de a fi prezent, de a fi in lume, parca mereu anxietatea e prezenta. Si aceasta prezenta face ca lucrurile sa o ia de multe ori aleatoriu, sa nu iasa asa cum ti-ai dorit la un moment dat. Faptul ca ai simtit anxietate la un interviu pentru un post mai bun este o alta coordonata importanta sau intr-o relatie sexuala sau atunci cand ai cunoscut pe cineva.
"E vine ta!" este o alta formula care de multe ori creeaza probleme. E vina ta ca nu ai luat interviul, ca seara nu a iesit asa cum ti-ai dorit, ca omul pe care l-ai cunoscut nu a reusit sa ramana langa tine. Aceasta exprimare a vinovatiei este la fel de prezenta si aproape in toate momentele. Uneori iti vine sa te ascunzi pentru ca „E vina ta”. Daca cu anxietatea te mai descurci, cu vinovatia pare sa fie diferit. Nu prea ai unde sa te ascunzi si atunci faci o magie si incerci sa uiti tot. Iar ceea ce vei uita va fi ce ti-ai dorit cel mai mult.
Un alt inamic al tau care te incurca foarte mult si de multe ori este narcisismul tau, modul in care te vezi si te simti ca om, ca femeie, ca sotie, ca angajata, ca fiica a parintilor tai. Ori esti prea mica si neinsemnata ori prea importanta pentru ceea ce este pe lumea asta. Indiferent de cum te simti, pare a exista mereu o disproportie importanta intre ceea ce vezi tu si ceea ce se intampla cand esti cu celalalt, oricine ar fi el. Aceasta situatie este de multe ori o capcana, tu te comporti asa cum te vezi iar ei, acesti ceilalti, te vad diferita.
Agresivitatea care te sperie sau pe care o simti periculoasa te impiedica de multe ori sa obtii ceea ce vrei. Este de asteptat sa existe o anume agresivitate. Dar cand ea este prea mare acest lucru te impiedica. De multe ori ai tendinta de a-ti controla agresivitatea, de a nu te exprima, de a nu fi prezenta si atunci incerci sa fii foarte "buna", foarte politicoasa sau ai senzatia ca orice ai face nu vei obtine decat sa "distrugi".
Si lista aceasta ar putea continua. Ce au comun insa toate aceste lucruri este ca vin din tine, ca te reprezinta. Oricat ai incerca sa te ascunzi de tine nu are un sens anume. Cu aceste parti din tine te-ai intalnit de mult timp si acum esti in aceiasi situatie ca si atunci cand erai copil.
Rolul psihoterapiei, rolul psihanalizei este sa dea o forma acestor parti, sa le dea un sens. In fiecare din ele exista o parte buna si o parte pe care este realitatea iti cere sa o cenzurezi, sa o pastrezi dar parca nu stii niciodata ce parte sa o tii si pe care sa o exprimi. Tendinta sa exagerezi exista. Fie nu mai exprimi deloc, fie exprimi prea mult. In absenta acestui sens fiecare situatie pare noua desi te-ai mai intalnit cu ea de multe ori.
Claudiu Ganciu
Psihoterapeut de orientare analitica
Centrul de Psihoterapie de Cuplu
0722 453 906
[email protected]