"Va las cheile si astfel inchei perioada de munca la dvs. Imi pare rau ca nu ma pot ridica la asteptarile dvs. Si de aceea am sa renunt definitiv la acest servici.Sper sa reusiti sa gasiti o fata care sa corespunda si sa fiti multumiti de ea.Nu doresc sa fiu remunerata pe ziua de azi."
C.
Si iata cum m-am trezit pusa in fata faptului inplinit, pentru ca am "indraznit" sa ii atrag atentia asupra unor lucruri evidente de care m-am lovit si privind in urma, cred ca am si eu partea mea de vina.Despre ce este vorba: atunci cand am ales-o pe ex menajera, nu m-am uitat la inaltimea ei, ea avand 150 cm, adica fiind mica de statura. M-am gandit ca se va urca pe scarita sau pe un scaun si va putea sa isi faca treaba. Insa se vede ca NU, pentru ca toata bucataria mea, era facuta la jumatate, adica pana acolo unde ajungea ea! Este adevarat ca o data pe luna, la recomandarea mea, trecea si la partea de sus.
Deci ,fara suparare, doamnelor care faceti menaj, atunci cand voi selecta o noua menajera, in afara abilitatilor ca meserie, a experientei, a cunostintelor in ceea ce priveste produsele de curatenie, a meticulozitatii la calcatul rufelor, ma voi uita daca este zvelta - sa poata sa se urce si sa coboare o scara-scarita, in putere adica sa nu o doara mana cand vrea sa spele faianta in partea de sus, sa vada bine adica sa vada petele pe oglinda fara ochelari si constiincioasa, adica sa curete si plafonierele si tocaria pe sus pe unde nu se vede si vazele de flori pe dinauntru!
Sunt chiar necajita, pentru ca acea doamna (facand compromisurile de rigoare, era ok) venea zilnic cate 4 ore pe zi si avea grija de catei atunci cand eram la birou, adica se intelegea bine cu ei. Si a plecat si fara preaviz, adica m-a lasat balta!Dar ca orisice sef, periodic este bine sa iau nu numai teoretic contact cu realitatile zilei, ci si practic! Asa ca voi purcede la recrutarea unei noi menajere!