Acum cateva zile am vazut-o pe Mita, tigancusa care mi-a cerut cativa banuti in preajma Craciunului, din " Ia-mi si mie o carte!". Statea pe un trotuar, langa un batran cersetor ce dormea rezemat de zidul unei case. In fata ei, in praf, cativa trandafiri albi.. Fetita rupea petalele unui trandafir si le arunca visatoare in vant. Parca ar fi jucat "Ma iubeste, nu ma iubeste". "Hei! " A ridicat ochii si m-a privit intrebator. Dupa cateva clipe bune m-a recunoscut ca atunci cand abia, abia zaresti ceva la o distanta foarte mare.. Si mi-a zambit ca si cum ar fi descoperit ceva nemaivazut.. Ne desparteau deja cateva zeci de metri dar eu tot ma uitam in urma mea.
Parca trezita dintr-un vis, Mita si-a incercat iar norocul. Din obisnuinta, normal." Hei, n-ai sa-mi dai si mie 5 lei?" Am ridicat din umeri si i-am strigat: "Chiar nu am!" A zambit si nu s-a suparat deloc.
"Ma iubeste? Nu ma iubeste?" Fetitei ii va mai lua ceva timp sa primeasca raspunsul.. Iar mie imi va trebui si mai mult curaj pentru a fi in stare sa dau raspunsul cel asteptat.
http://www.feminis.ro/bloguri/Vilia_Lupu/fara-categorie/ia-mi-si-mie-o-carte-1999 Foto: Vilia Lupu