În îndelungata sa carieră, Maggie Smith a obţinut toate recompensele imaginabile, trofee care îi subliniază talentul pe micul pe marele ecran.
În Marea Britanie, Maggie Smith a cucerit afecţiunea publicului internaţional prin roluri venite târziu - extravaganta profesoară McGonagall în Harry Potter şi arţăgoasa dar spirituala contesă văduvă Lady Violet în serialul de televiziune Downton Abbey.
Dame Maggie a îmbrăţişat roluri edxtrem de diferite, de la maica superioară alături de Whoopi Goldberg în Sister Act (1992), la profesoara de ”metamorfoză” din filmele din saga Harry Potter, şi până la însoţitoarea irascibilă din A Room With a View (1986) şi la bătrâna fără adăpost din The Lady in the Van (2015).
Născută la 28 decembrie 1934, la Ilford, în sud-estul Angliei, Margaret Smith debutează pe scena Oxford Playhouse la începutul anilor '50.
Ea se alătura apoi trupei londoneze de teatru Old Vic, iar apoi Royal National Theatre, unde înşiră succese alături de soţul său, actorul Robert Stephens.
Ei au doi fii, de asemenea actori, Chris Larkin şi Toby Stephens, iar cuplul se desparte în 1973.
Maggie Smith se recăsătoreşte la scurt timp după aceea cu dramaturgul Beverley Cross, cu care pleacă să trăiască şi muncească în Canada.
Debutul în cinema al lui Maggie Smith are loc în 1958, în Nowhree To Go, alături de Basil Dearden şi Seth Holt.
Ea este nominalizată pentru prima oară la Oscaruri pentru interpretarea Desdemonei în adaptarea lui Othello a lui Stuart Burge. Ea îi dă atunci replica unui gigant britanic al Celei de-a Şaprte Arte, Lawrence Olivier.
În 1969 obţine Oscarul celei mai bune actriţe cu The Prime of Miss Jean Brodie.
Urmează al doilea Oscar, în 1979 cu California Suite.
Ultima nominalizarea o datorează regizorului Downton Abbey, Julian Fellowes, care-i scrie, în Gosford Park al lui Robert Altman, rolul foarte snoabei şi glacialei Lady Constance, un preludiu al personajului contesei de Grantham, Lady Violet, care i-a adus o celebritate planetară un pic cam incomodă.
Făcută Dame comandor a Ordinului Imperului Britanic în 1990 şi Companion of Honour în 2014, Maggie Smith a supravieţuit unui cancer de sân.
În toiul chimioterapiei, ea participă la turnarea lui Harry Potter and The Half-Blood Prince (2009).
”Eram cheală ca un ou”, avea ea să-şi amintească.
ea suferă şi de maladia Basedow (boala Graves), o maladie autoimună a tiroidei, care provoacă o deplasare a ochiului în afara orbitei.
Are întotdeauna o ferocitate naturală.
”Nu tolerez imbecilii şi, în consecinţă, nici ei pe mine, aşa că mă înfoi. Poate că de aia sunt aşa de bună să joc babe irascibile”, se diagnostica ea în cotidianul The Guardian în 2014. Pentru ca să aibă, ca întotdeauna, ultimul cuvânt de spus.
