Ma asezam turceste pe covorul persan... Imi puneam la pickup un disc, cel mai probabil era Alifantis, cu el incepeam..., urma Pink Floyd, totdeauna!! Desfaceam o portocala sa-mi duc gandurile pe arome mai departe... si cautam cel mai frumos glob din cutia prafuita ce statuse un an in subsolul blocului... Parca-l vad si acum, era rosu si mare, avea pictat pe el un Mos Craciun cu obraji rosii tare, sclipea atat de frumos in oglinda noastra venetiana din fata bibliotecii unde erau inghesuite pana la refuz miile de carti in coperti din piele...!! Primul glob era fruntea bradului, dupa el imi veneau ideile, toate erau din sticla subtire, se sfaramau atat de usor, dar tocmai fragilitatea aceea era frumusetea... Tot ce puneam in brad era pretios! Intai imi puneam sufletul, dorintele..., le legam cu funde rosii sa nu cada pe jos, erau simple, atat de frumoase in simplitatea lor... Imi doream sa am prietenii aproape, sa am parintii si bunicii sanatosi, sa pot scrie cand am chef, in timpul orele daca se putea, si nu se putea...
Inaintea Craciunului acela magic, mi-am prins parul intr-o coada de cal si dupa ce am terminat discurile de ascultat, dulciurile de mancat, bradul de impodobit..., te-am sunat...Ce Craciun minunat a urmat...