Asta a auzit o prietena buna de familie intr-o seara de la o doamna care a trecut furioasa pe langa ea pe o alee din spatele blocului. Ce nu stia doamna respectiva este ca prietena in cauza crescuse doi copii, are deja un nepot, dar, ce pacat de neiertat, are si doi caini! Stau si ma uit in jurul meu atat de revoltata, incat nu m-am putut abtine si mi-am zis ca trebuie sa impartasesc si altora niste ganduri care ma tot bantuie. Am un baietel de un an si trei luni si doi catei de 5, respectiv 6 ani, asa ca nu pot fi acuzata ca as fi sustinatoarea unei tabere sau a alteia. Spun tabere, pentru ca intr-adevar intr-o Romanie ca cea de astazi, privata de educatie si bun simt, exista tabere. Invrajbite, chiar! In general am observat ca cei care au copii, indiferent de varsta capata o aversiune puternica fata de caini si de posesorii lor. Am auzit de atatea ori in parc replici: "tineti-va doamna cainele ca se sperie asta mic" sau? "sa strangeti rahatul dupa ei nu sunteti in stare, da' sa-l plimbati prin parc vad ca n-aveti nicio problema!". Si atunci m-am gandit - cine strange insa dupa copii? Si ei se duc in boscheti si isi fac nevoile, i-am vazut cu ochii mei.
Ieri de exemplu, un baietel de vreo 7 ani a facut treaba mare chiar in spatele bancii pe care stateam... nu m-ar deranja daca bunica, mama, tata... cine e cu copilul ar strange dupa el, asa cum sunt obligati s-o faca stapanii cainilor. Mai ales ca la sapte ani un copil trebuie sa inteleaga ca nu te poti ascunde dupa o banca... si gata.? Vad copii facand pipi langa locurile de joaca cu o frecventa alarmanta... ma gandesc, asta e, n-au unde sa faca (asta e alta problema in minunata noastra tara) , insa atunci cu cainii ce avem? Imi povestea o prietena de o mamica, care, la mare pe plaja, a facut o groapa in nisip, a asezat copilul, a rezolvat problema, apoi l-a spalat la fundulet in mare... nu stiu ce as putea spune la un asemenea gest! E adevarat ca si posesorii de? caini ar trebui sa stranga mai des dupa patrupede, ar trebui sa nu se apropie prea mult de locurile de joaca pentru ca exista intr-adevar copii care se tem. Dar se tem pentru ca asa au fost crescuti de bunici, bone sau parinti isterici, care nu inteleg ca legatura dintre un copil si un caine este una benefica, mai ales pentru copil. Si n-o spun eu, e dovedit stiintific, s-au facut studii... Dar asta e Romania... si asa va fi mult timp de-acum incolo...
Ma uit la bietii maidanezi de prin parcuri... unul nu ii latra pe copii, n-am auzit ca vreun copil sa fi fost muscat in parc de vreun maidanez... Atunci de unde atitudinea asta ostila fata de caini? Cursuri de educatie intensive, de asta avem nevoie, cat mai repede! Si mai avem nevoie de toalete publice curate, nu unele care miros de la zeci de metri distanta si in care n-ai intra tu, ca adult, daramite sa mai intri acolo cu copilul... Ar trebui ca pungile pentru catei, puse la dispozitie de autoritati sa nu mai dispara de la locul lor si ar mai trebui sa ne gandim ca traim laolalta adulti, copii si catei, fiecare cu necesitatile lui... Stau si ma gandesc "Ce probleme avem noi, romanii!"? Va imaginati cam ce fata ar face un occidental, un nordic sau un american cand ar vedea cum decurg lucrurile la noi?? Pentru ei astfel de probleme nu exista, viata lor se desfasoara dupa alte reguli, alte mentalitati... am putea fi si noi la fel, teoretic! Practic, nici peste o mie de ani!
Mai bine ati creste un copil decat sa va plimbati cainele!
In Romania si sacrificiul a devenit imposibil
Articolul următor
In cautarea elegantei pierdute
