Oare cat la suta din horoscopul zilei de astazi ni s-a potrivit cu adevarat? Ca indivizi luati separat? Dar astrograma aceea facuta de prietena tocmai cunoscuta la o petrecere, cea care face asta…de placere…?
De ce avem nevoie sa stim cum ne va fi ziua de azi, inca de la inceputul ei? Dar intreaga saptamana, luna sau an? Suntem cu adevarat capabili sa facem fata tuturor acestor date despre noi?!? Putem sa mai facem ceva daca aflam ca viata ne va fi curmata in foarte scurt timp, intr-un mod tragic?
Un preot spunea ca nu ne este dat sa ne stim soarta, intrega viata, tocmai pentru ca nu am sti ce sa facem, cum sa reactionam si sa ne purtam. Si in felul acesta, viata ramane un mister de descifrat de noi insine, zi de zi, clipa de clipa.
Chiar, ne-am mai bucura pe deplin, in acelasi mod, daca am sti ca ne vom indragosti de El, cum va arata, cum se va purta cu noi…? Ar mai avea vreun farmec viata daca am sti totul dinainte??
Am vazut anunturi de tot felul despre ghicitoare, vrajitoare si tot felul de fortune tellers. Ce fac ei de fapt? Se folosesc de informatiile pe care chiar noi le oferim, sperand ca ei, niste straini, sa ne spuna cat mai multe despre noi, care de fapt ne cunoastem cel mai bine. Ne stim capacitatile si limitele, stim de ce suntem in stare si ce vrem de fapt de la viata. Cand ne “punem” destinul in mainile unor astfel de oameni, de cele mai multe ori femei, nu facem altceva decat sa...“fugim la mama”. Sa ne linisteasca ea ca totul va fi bine si asa cum ne-am dorit noi. Ca va veni acel Fat Frumos mult asteptat, ca vom lua examenul cu pricina, ca vom obtine job-ul mult dorit si cautat, etc. Si chiar daca ei reusesc sa "vada" ceva in viitorul nostru, nu prea sunt inclinati sa ne spuna si despre momentele mai putin placute sau chiar tragice prin care urmeaza sa trecem.
Exista si oameni inzestrati cu anumite capacitati, ce reusesc sa “vada” si spuna unele lucruri despre viitorul sau trecutul nostru. Unii le folosesc pentru a avea si un profit de pe urma acestora, altii doar pentru a fi de folos (zic ei). Noi oricum suntem inclinati sa credem orice in momentul in care pasim pe usa lor.
Mama unei prietene din copilarie stia sa dea in bobi. Pana atunci nu auzisem niciodata despre asa ceva. Facea asta sa le “amuze” pe fete, dar ceva ceva tot le zicea ea. Femeia aceasta parea mai mereu trista. Chiar si cand zambea o facea scurt, parca cu o oarecare teama; si nu imi aduc aminte sa o fi vazut vreodata razand cu adevarat, din tot sufletul. M-am gandit ca viata nu fusese prea blanda cu ea. Intr-o buna zi i-a spus fetei ei ca stie cand si cum va muri. Ca va avea trei “praguri” de trecut, insa ultimul nu il va putea trece. Cat de cumplit totusi sa stii cand iti vine sfarsitul! Si pe deasupra sa mai stii si ca nu poti face nimic sa schimbi asta!
Odata am cunoscut o femeie care zicea ca ghiceste in carti si in cafea. Nu am inteles in care din cele doua metode era mai buna. Cert e ca a mers la ea o colega de serviciu. De cum a intrat pe usa i-a spus ca e “insemnata”, ca are un semn din nastere. Fata I-a confirmat. Acesta nu era la vedere si nu aveai cum sa iti dai seama de el. Nici eu nu stiam, desi imi era colega de ani de zile.
Vorbeam intr-un articol trecut despre deja-vue. Eu am vise premonitorii. Prima data mi s-a intamplat cand eram in generala, intr-o excursie la munte. Daca nu as fi povestit visul acela prietenei mele, as fi inclinat sa cred ce spun oamenii de stiinta, ca de fapt e o incapacitate de coordonare a fenomenelor traite in prezent (ce vezi cu ce gandesti). Dar asta s-a intamplat de nenumarate ori de atunci si pana acum. La inceput mi s-a parut ceva extraordinar, cumva amuzant. Sa stii dinainte ce se va intrampla intr-o anumita secventa de timp, sa o recunosti cand incepe, sa stii care vor fi replicile oamenilor…Da, parea ceva iesit din comun. Ei bine, iata ca in ultima vreme aceste vise s-au inmultit. Si pot spune ca nu toate sunt foarte placute. Acum mi se pare destul de obositor ce se intampla. Mai ales ca nu cred sa existe o cale de a opri asta. Sa stii dinainte ca se va intampla ceva rau, tie sau celor apropiati sau cunoscuti…Nu, nu e nimic placut sau interesant in asta! Sau sa traiesti ani si ani de zile stiind care va fi sfaristul cuiva foarte apropiat, sa nu poti face absolut nimic sa opresti sau sa schimbi asta, si sa tot astepti sa “cada securea”. Hmmm!
Cred ca nu suntem inca pregatiti sa privim in viitor. In viitorul nostru cel putin.
In definitiv, cred ca e mult mai convenabil sa ne pregatim suficient de bine pentru un examen, decat sa “stim” dinainte ca il vom lua, indiferent ce. Iar cand ne planificam o vacanta, in tara sau oriunde altundeva, pe langa programul pe care deja il cunoastem, sa lasam loc si de o surpriza. Placuta sau nu, vom invata ceva din asta, experimentand ceva nou si interesant.
Sunt multe femei insarcinate care nu vor neaparat sa cunoasca sexul copilului lor, inainte de nastere. Tot ce isi doresc ele de fapt este sa aiba un copil sanatos. Cu toate acestea, tehnologia actuala le ofera aceasta posibilitate, de a sti ce si cum e copilul lor, chiar inainte de a-l vedea cu ochii lor, in carne si oase. Oare de ce unele viitoare mamici nu au nevoie de informatia asta? Sa fie mai lipsite de curaj decat celelalte?!? Putin probabil!
In definitiv, cel mai bun horoscop suntem noi insene. Noi stim cel mai bine ce ne asteapta in continuare. Desigur, ma refer la ceea ce putem controla si depinde in mod exclusiv de noi. Stiu, pare destul de putin. Dar nu e. Pentru ca noi nu suntem atat de putin pe cat ne temem uneori. Suntem niste fiinte complexe, cu multe valente, cu multe dorinte si capacitati de a ni le indeplini. Atata doar ca uneori uitam asa, sau pur si simplu ne pierdem increderea si alergam la altii, la oameni necunoscuti si, zicem noi, profesionisti, care sa ne spuna despre noi si viitorul nostru, care sa ne dea in continuare curaj sa fim.
Sa vorbim despre sex
Mi-am luat un amant
