Ma numesc Madalina si am 17 ani suna similar textului pe care il asociem cu Alcoolicii Anonimi. ”Ma numesc X si sunt alcoolic”. Cu alte cuvinte faptul de a avea 17 ani este o suferinta, un lucru care trebuie reparat, un aspect negativ in orice caz. De ce este asa aflam in continuare. Sa fii mama la 17 ani este un lucru care marcheaza o suferinta. Adica nu este specific varstei de 17 ani. Fiind o situatie atipica putem presupune ca ea pune probleme psihologice importante.
Eu v-as invita sa privim intreaga desfasurare a situatiei si sa ne gandim la toti participantii ca fiind un grup care este pus in joc. Astfel, este Madalina, parintii ei, iubitul si copilul. Sapte persoane care traverseaza o situatie atipica, diferita si care pune in miscare multe sentimente, trairi, angoase, dorinte. Fiecare din ele are o anumita ipostaza. Ei se raporteaza printr-o pozitie manifesta dar si prin propriul inconstient. Legaturile familiale si de cuplu par sa fie aduse in discutie.
Este necesara atunci, in acest context, o munca de elaborare a acestor pozitii diverse. Solutia psihoterapeutica pentru aceste familii care sunt puse in situatii care depasesc propriile limite, inedite, aparte este terapia familiala psihanalitica. Scopul nu este sa se solutioneze problema X, ci sa elaboreze toata incarcatura afectiva, emotionala care a fost pusa in functiune dupa desfasurarea acestor evenimente.
Putem sa consideram ca acest grup de oameni a fost supus unei traume, unei violente care i-a scos din idealurile si modul lor obisnuit de functiune generand o stare de tensiune, de reactii emotionale ample. Ca ele au fost depresive, agresive sau fiecare si-a construit propriile aparari este secundar.
Terapia Familiala Analitica vizeaza acest tip de familii care a suportat o violenta constructiva sau deconstructiva. Prin violenta constructiva ma pot referi la familiile recompuse care au copii, la actele de adoptie si chiar la familiile in care apare un nou nascut. In toate aceste situatii apare o schimbare care este resimtita ca o violenta de membrii sai si pe care incearca sa o elaboreze indelung prin tot felul de situatii.
Specificul acestui tip de interventii este dat de existenta unei echipe de 2 – 3 psihoterapeuti care se ocupa de familie saptamanal sau o data la doua saptamani in cadrul unui cadru determinat. In decursul sedintelor sunt aduse in discutie modurile fantasmatice si cele reale de functionare ale familiilor respective. Adica o familie este capabila de propriile amenajari, ceea ce o impiedica este starea emotionala, inconstientul care pare sa se opuna de cele mai multe ori. Este o situatie dificila, pe care familia reuseste sa o elaboreze in timp.
Oare cititorii cum resimt acest caz?
Ati intalnit astfel de familii supuse unei crize majore?