Am renunţat la carieră pentru a fi mamă cu acte în regulă. Cred că am cea mai grea meserie de pe Pământ.
Sunt o mamă care stă acasă cu copilul dar refuz absolut să gătesc şi să fac curăţenie pentru soţul meu în fiecare zi. Îmi pare rău, e şi el tot un adult.
Sunt o mamă tipică care stă acasă, oarecum plictisitoare. Sau cel puţin asta le zic oamenilor. Nu aduc vorba de cariera mea pornografică pe care o dezvolt în privat.
În loc să zic "Sunt doar o mamă care stă acasă", spun "Sunt CEO-ul unei operaţiuni domestice".
Sunt o mamă casnică. Spăl, gătesc, am grijă de soţul meu şi de copii. Sunt o feministă pentru că am ales să fiu mamă în loc să fac carieră.
Doar pentru că stau acasă cu copilul nu înseamnă că stau în fund toată ziua şi mă uit la televizor.
Iubesc să fiu o mamă casnică dar câteodată mă simt inferioară şi vinovată că cheltuiesc bani care nu îmi aparţin.
Sunt o mamă casnică iar soţul meu nu ajunge acasă decât foarte târziu... mă machiez şi îmi fac părul după 10 seara, când doarme copilul, ca să arăt bine când ajunge acasă.
Mă uit la viaţa mea. Sunt o mamă cu trei copii care stă acasă şi jur că nu mă vedeam făcând asta. Copiii sunt totul pentru mine dar e greu.
Sunt o mamă care stă acasă, acesta e jobul meu. Am impresia că soţul e şeful meu, îi spun toate treburile casnice pe care le-am făcut pe timpul zilei.
Sunt o mamă casnică şi deseori mă simt ca o mamă odioasă care trebuie să se bazeze pe tată ca să cumpere orice.
Stau acasă cu copilul şi urăsc când oamenii spun că este un job. Nu consider creşterea copiilor mei o meserie. E viaţa mea şi o iubesc.
Urăsc oamenii care subestimează munca de a fi o mamă casnică.