Mamica de tripleti, o misiune imposibila?
„Sa fii mamica de tripleti este dificil, dar in acelasi timp e o 'meserie' plina de satisfactii. Cand ai un singur copil te bucuri la fiecare zambet, la fiecare pas, la fiecare cuvintel... la noi, toate aceste bucurii se inmultesc cu trei”. Roxana Voicu este mamica de tripleti. Una mandra, as putea spune! Povestea ei, a familiei ei care deja insumeaza cinci membri, este una impresionanta. Pentru ca sarcinile de tripleti sunt atat de rare incat pot fi privite drept un miracol. Pentru ca, daca acest lucru i s-ar fi intamplat cuplului Jolie-Pitt, aceasta bucurie la puterea a treia n-ar mai fi fost umbrita de costul ridicat al scutecelor, al laptelui praf, al hainutelor care raman mici de la o luna la alta. Roxana si copiii ei traiesc insa in Romania. Fara babysitter, fara hainute de designer, intr-un apartament cu doua camere.
Cum s-a ajuns la tripleti? „Eram casatoriti de 10 ani si de 5 ani incercam sa avem un copil. Nu am reusit. Sora mamei mele si bunica mea materna au avut gemeni identici. In cazul nostru conceptia a fost in vitro iar alegerea a fost in totalitate influentata de doctori, care ne-au prezentat sansele de prindere a unui embrion ca fiind de cca 10 %. Ca atare, au spus ca ar fi cel mai bine sa puna trei embrioni din noua viabil recoltati. Am mers pe mana lor, neavand idee ce inseamna asta, fara sa ne gandim ce s-ar putea intampla in cazul in care se prind toti. Acum traim pe pielea noastra acest lucru si ne zbatem zi de zi sa facem fata cat de cat. Efortul e mare, posibilatile sunt limitate, dar megem inainte.
Reactia lor cand au aflat ca urmeaza sa fie parinti de tripleti a fost una cat se poate de fireasca. „Initial am vazut-o ca pe un dezastru”, isi aminteste Roxana, „dar ne-am revenit. Mi-a fost si teama ca nu pot duce sarcina la termen si ca micutii pot avea probleme atat la nastere, cat si dupa. Greutatea si inaltimea mea la debutul sarcinii erau de 50kg, respectiv 1.62m. Familiile noastre erau insa ingrozite, nestiind cum avea sa decurga sarcina si nici cum ne vom descurca dupa. Ni s-a oferit posibilitate de a renunta la unul din copii prin embrioreductie fetala (oprirea din evolutie a unui embrion), interventie efectuata doar cu asistenta unui ecograf . Foarte riscanta! Ar fi putut sa declanseze un avort spontan si/sau afectarea fara stiinta a celorlalti fetusi, cu urmari grave dupa nastere. Reactia sotului a fost insa ferma: 'ne vom chinui dar ii vom tine pe toti'. In consecinta am hotarat sa megem mai departe, rugandu-ne ca totul sa decurga bine. Am nascut prematur la 32 de saptamani prin cezariana, dupa trei saptamani pe care le-am petrecut imobilizata la pat, sub perfuzii, internata in Maternitatea Panait Sarbu. Experienta nasterii a fost ireala; in ultimele doua zile am fost sustinuta in viata cu alimentatie intravenoasa, iar dupa nastere am fost in reanimare de unde nu-mi amintesc prea multe in afara de perfuzii si iarasi perfuzii, calmante, si chiar transfuzii de sange. In sala de reanimare primul gand si prima intrebare adresata doctorilor a fost cum sunt micutii, cum se prezinta. Raspunsul doctorilor a fost pozitiv, in ciuda greutatii mici (Miruna Ioana avea 1650 g, David Andrei 1550 g iar Alexia Maria 1500 g). A fost primul sentiment de bucurie si usurare! Pentru cateva ore, am uitat ca ma simteam rau, ca abia ma puteam tine pe picioare. Nu mai simteam durerile cezarianei, facuta prin anestezie locala din motive medicale. Au fost doctori care ne-au felicitat pe mine si pe sotul meu.
Doi dintre bebelusi au avut probleme majore de supravietuire refuzand orice fel de alimentatie din cauza unui microb intraspitalicesc. Au reusit sa treaca peste aceste momente grele cu ajutorul personalului medical din spital, care a intervenit de fiecare data la timp, mergand pana la hranirea intravenoasa de profunzime, foarte dificila in acest stadiu de viata. Si a si cum asta n-ar fi fost de ajuns, o luna mai tarziu cand Alexia, fetita cea mic, a fost diagnosticata cu dezlipire de retina gradul 2, cea ce insemna ca trebuie operata de urgenta la ambii ochi pentru a nu isi pierde vederea. Dar Dumnezeu a vegheat asupra ei si operatia care a avut loc tot in cadrul Maternitatii Panait Sarbu a fost o reusita. Fara spaga si altfel de interventii. Domnul doctor Burloiu ne-a ajutat enorm! Am trecut cu bine si peste acesta incercare. Acum, copiii sunt sanatosi si, la 1 an si 2 luni cantaresc 12 kg, 10.5kg si respectiv 11 kg, atat cat trebuie la varsta lor.
Odata ce am ajuns cu ei acasa am uitat de chinul prin care au trecut cei mici in spital, dar si de problemele mele de sanatate. Am avut pierderi mari de sange in timpul operatiei, si, per total, m-am refacut greu. Doctorita cu care am nascut mi-a spus ca organismul a suferit transformari majore si ca ma voi reface in circa un an. Si asa a si fost. Acum ma simt ceva mai bine. Atata doar, sunt foarte-foarte obosita".
Ghid de supravietuire
Inclin sa cred ca pentru Roxana, ziua ideala ar trebui sa aiba nu 24, ci 48 de ore. Gandeste-te doar ca totul, chiar si durata schimbarii unui scutec, se inmulteste cu trei. De trei ori mai putin timp, de trei ori mai multa agitatie. De trei ori mai putin somn. „Am reusit sa le fac un program de somn si masa care sa coincida cat de cat la toti trei. Ce pot sa spun: e greu sa dai de mancare la trei copii in acelasi timp, dar daca mai ai o persona care sa te ajute nu este imposibil. Multa lume spune ca cea mai buna parte la avea gemeni e ca se cresc singuri, impreuna, lucru care pentru noi nu s-a dovedit pana acum a fi valabil. Sunt inca prea mici. Tind sa ccred ca acest lucru se aplica mai degraba cand ai copii de varste apropiate, dar diferite. Ai nostri vor fi tovarasi de joaca, asta e cert. Dar de crescut, tot noi vom fi cei care ii cresc. Momentan se joaca si dorm impreuna, ce-i drept, mai mult fortati de imprejurari, fiindca avem doar doua camere. Iar cand se trezeste unul si incepe sa planga, se trezesc si ceilalti doi. Pe fetite de obicei le imbracam la fel. Nu stim daca aprecieaza acest lucru. Stim sigur insa ca aprecieaza deja lucrurile interzise: ciocolata, sucul de portocale, sa umble prin toate sertarele sa umble la tot ce e nou si in general electronic, telefoane, combina, TV".
Cat costa sa ai nu unul, ci trei copii? Mult peste posibilitatile oricaror parinti cu venit mediu. „Pot spune doar atat, ca necesarul de lapte pe o luna ne costa in jur de 7- 10 mil. Nu mai vorbesc de scutece, medicamente, hainute, jucarii. Pentru ca locuim intr-un apartament cu doua camere pe care il impartim cu sora sotului meu. Pentru ca foarte greu sa gasesti o bona care sa aiba si suflet, nu sa urmareasca numai beneficiile materiale. Iar indemnizatia de ajutor maternal este pentru un singur copil si nu pentru trei, adica doar 6 milioane - o discriminare grava si nicidecum un ajutor pentru mamele care se chinuie sa aduca pe lume gemeni sau tripleti. In afara de asta, copii racesc frecvent si este foarte dificil sa ii ingrijesti pe toti trei in acelasi timp. Iar mersul la medic e o mare problema. Locuim la etajul trei intr-un bloc cu patru etaje si nu avem lift. Iesitul afara, indiferent de motiv, este un cosmar. Am incercat de fiecare data sa chemam medicul de famile acasa insa acesta nu a avut intoteauna timp sa ne onoreze cu vizite; a venit cand s-a putut, in general dupa perioada de varf a bolii si dupa ce copiii erau deja vazuti de un medic de la urgenta spitalului Budimex, la care am apelat frecvent".
Lasand la o parte neajunsurile, copiii s-au dezvoltat bine. "Mersul in picioare a fost spontan. In momentul de fata, fetita mica merge cel mai mult si cel mai bine. Baietelul se descurca si el. Doar cea mare insista sa mearga tinuta de manuta. Se misca un pic mai greu, fiind cea mai plinuta. Vorbitul se limitezea la cateva cuvinte, gen mama-tata-caca si alte cateva pe care inca nu reusim sa le deslusim. Suntem insa in clumea fericirii cand le pronunta. Cat despre mersul la olita, e un adevarat specatacol de curse. Se fac intreceri prin casa! E un adevarat show!"
Am rugat-o pe Roxana sa-mi-i descrie pe fiecare in cateva cuvinte. Mi-a spus ca este greu. "Un copil reprezinta un intreg univers. Ganditi-va ca noi avem trei. Pot spune ca sunt veseli, comunicativi si, ca orice copil de varsta lor, fac descoperiri in fiecare zi." Am fost curioasa sa aflu daca si intre tripleti exista acea relatie misterioasa, aproape telepatica, intalnita atat de des intre gemenilor. Roxana mi-a confirmat: "Doi dintre copii, cei care au avut probleme la inceput si au impartit acelasi incubator, comunica mai bine intre ei. Se joaca, se dojenesc, isi impart jucarii unul altuia. Cea mare insa este mai retrasa, uneori chiar artagoasa cu cei mici, preferand sa se joaca cu mine sau cu bunica. Incercam sa-i invatam sa imparta jucariile frateste desi baietelul le vrea pe toate si le fura in fuga din manuta fetelor. Incercam sa-i invatam sa se accepte ca frati, ce este bine si ce este rau, atat cat pot ei sa priceapa la aceasta varsta. Daruirea si devotamentul sunt cele mai importante lucruri pe care i le poti da unui copil. Asta cred ca face cu adevarat diferenta intre oameni."
Sfatul cel mai de pret pentru o viitoare mamica de gemeni?
„Organizarea a fost si este punctul cheie pentru ca atunci cand ai trei copii ei nu isi pot face programul cum vor ei, ca in cazul unui singur copil care este hranit cand cere, doarme cand vrea, se trezeste cand vrea. La noi copiii au un program usor militaresc: au ora fixa de somn, pe care trebuie sa o respecte toti. Se trezesc toti odata, chiar daca unul mai vrea sa mai doarma. Altfel, tot programul se da peste cap. Mananca toti odata sau cu mici decalaje, si mergem cu totii la plimbare. Facem totul impreuna!"
Roxana si Florin Voicu, mamica si taticul acestor minunati copiii locuiesc in momentul de fata intr-un apartament cu doua camere din Bucuresti, aplasat intr-un bloc cu patru etaje. Daca situatia este cat de cat sub control acum, lucrurile se vor complica odata ce micutii vor creste., sa-si poata construi o casuta. Facem apel la bunavointa persoanelor abilitate, pentru a consilia si a sprijini aceasta familie in vederea obtinerii unei locuinte mai mare sau a unui teren pe care, in timp, sa-si poata construi o casuta.
Fam. Voicu Roxana si Florin
0745.021.381; 0729.990.328
Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa fii mamica de tripleti? Ai face fata provocarii?