Maria si Matei

Maria si Matei sunt prietenii mei cei mai buni. De fapt, Maria.. Matei nu prea vorbeste. Si e mucos.
- Nu, mama, nu pot sa ma joc cu el. Nu vezi ca e mucos?
Dar mama vine mereu cu un pachet de servetele si ii sterge nasul.  Atunci ii dau bicicleta mea, ca sa ma joc doar eu cu Maria. Dar Maria vrea sa se joace si cu Matei. E fratiorul ei mai mic.


Intr-o zi, mama mi-a cerut sa aleg doua jucarii dintre jucariile mele pe care sa le daruiesc Mariei si lui Matei. N-am mai intrebat-o de ce. Asa i se nazare ei, sa ma puna sa dau din jucarii.
- Nu toti copiii au asa de multe jucarii. Si cine are mai multe, e bine sa daruiasca si celor ce au mai putine.
Numai ca mie nu-mi place sa dau din jucariile mele.
 Dar cum stiam ca n-am incotro, am inceput sa caut cea mai mica jucarie posibila pentru Matei.
- Ce e asta? s-a aratat mama nedumerita.
- E, e o chestie mica. Un plastic mic, nu vezi? Pentru Matei.
Mama a inceput atunci sa rada in hohote:
- Pleaca de aici cu ideile tale! Adu-mi o jucarie adevarata, una pe care ti-ar placea sa o primesti si tu.
Si i-am dat o barcuta albastra.
- Si pentru Maria?
- Of..
- Haide mai repede, ne grabim!
- Mariei ii dau un capitan.
-Ohoho, nu-mi vine sa cred!
Mama era uluita.
Intr-adevar, nu stiu ce ma apucase. De obicei aleg jucarii stricate sau ce a mai ramas din ele. Odata am ales o lingurita foarte mica dar m-am razgandit imediat. Inca mai aveam nevoie de ea.
- Sunt tare mandra de tine! imi spuse mama, in culmea fericirii.
- Multumesc, am ingaimat si eu, inca uluit de alegerile mele.

Ca in fiecare duminica, ii astept in fata bisericii. Ei intarzie mereu, locuiesc mai departe.
- Mama, cred ca mai am nevoie de jucariile alea.
- Uite-i, au venit! striga mama.
Alerg spre ei si incep si eu sa strig:
- Am ceva pentru voi!



- Mama, stii ce vreau sa-i dam Mariei data viitoare?
- Ce? 
- O rochie verde, ca-mi place mult verdele.
- Si lui Matei?
- Of, mama..
 

Foto: Vilia Lupu