Mi-e rusine
Mi-e rusine pentru ca scriu articolul asta cu „mi-e rusine”.Si poate iar ma vor suna toti prietenii sa ma intrebe ce e cu mine,de ce sunt trista,deprimata sau alte idei de genul.Si mi-e rusine si gata,nu comentez,nu voi spune daca sunt sau nu trista sau deprimata,e dreptul meu,iar daca sunt,o sa fiu mandra de asta.
Mi-am amintit ca rusinea e o alta mare „prietena” a mea.Saptamana trecuta am facut o boacana pe platoul de filmare si mi-am primit „pedeapsa”,niste rusine la pachet.Insa pentru prima data in viata,dupa ce mi-am stapanit lacrimile care erau gata sa-mi tasneasca din ochi,dupa ce m-am jignit pe mine insami in minte in multe feluri ingrozitoare,dupa ce m-am luat bine la suturi,am vazut putina lumina si mi-am zis :”Da,am gresit.Asta e un fapt.Nu fac asta de obicei,nu inseamna ca sunt proasta,idioata si nedemna de iubire,e doar o greseala,se intampla si asta sunt EU.”Si gata.Fara nici o tragedie.Bine,am mai povestit catorva prieteni despre asta,tot cautand aprobare,evident,caci ce-as mai fi eu fara dorinta „magica” de a dori sa fiu aprobata?Dar atat.S-a terminat.Nu e o drama.Si am decis ca am sa ies cu rusinea mea pe strada,la fel cum ies cu frica.Le iau pe amandoua de brat si le scot la plimbare.Dimineata mi-a fost rusine pentru ca am mers sa alerg in parc sa alerg si m-am intalnit de trei ori cu aceeasi fata ,semn ca ea facuse deja trei ture ,iar eu doar una.Mi-a fost rusine pentru ca am ramas iar fara bani si a trebuit sa apelez la ai mei.Mi-e rusine ca am celulita,ca fundul meu nu arata ca al lui Jennifer Lopez,ca am o pofta incredibila de mancare si as manca ACUM un tort cu ciocolata…si am o intreaga lista.
Dar se intampla un lucru minunat atunci cand treci de cel mai rau moment pe care ti l-ai imaginat intr-o anumita situatie.Te simti eliberat.Acum ca stiu ca mi-e rusine nu mai e asa mare lucru,face parte din mine si sunt mandra de asta,asta sunt eu,cu rusine cu tot.
Ii mai e cuiva rusine?