In loc de refugiu, celebrare si apreciere, mostenirea pe care ne-a lasat-o pare sa fie un ocean de regrete, tristete si imagini care dor!
A trebuit doar sa ridice degetul si sa zica "This is it" pentru ca fenomenul sa reinvie precum pasarea Phoenix din propria-i cenusa. Era el, cel pe care il stiam dintotdeauna, dar pe care, pentru o vreme il ancorasem doar in playlist-ul meu printre sutele de piese de acolo, ascultand cu placere fiecare piesa de-a lui pe care playlist-ul o alegea random. Am adorat dintotdeauna sa ascult si sa reascult "Beat it", melodia care ma reconecta mereu la viata dintr-o stare nu tocmai buna. Cred ca, daca stau sa ma gandesc bine, in ultimii ani aceasta piesa a trecut de cele mai multe ori “testul” playilist-ului meu si a fost fara doar si poate cea mai fredonata de mine...si cred ca si remix-ul cu Wanna be startin' something, impreuna cu Akon...
This is the final “show”!
Ei bine, de la aceste cateva piese intamplatoare prin playlist in decursul timpului si in amintirea vremurilor apuse, din luna martie s-a declansat "haosul" general. Toata lumea vorbea numai de el, de muzica si dansul lui, de concertele sale si de asteptarile pentru show-urile mult promise ale acestui an, precum si de viata sa personala. O frenezie totala!
Chiar si pe mine m-a atins aceasta febra numita "The King of Pop is back", iar de atunci, in doua luni, cred am "rasfoit" intreaga lui viata, curioasa fiind ce a mai patit de cand nu ma mai interesasem de el. Si mi-am dat seama ca multe se intamplasera si ca, in afara de ultimele acuzatii de molestare sexuala care au ravasit lumea prin 2005, nu mai capturasem nicio informatie esentiala, iar singurele mele amintiri care au iesit nestingherit la suprafata de fiecare data cand auzeam de el erau cele legate de esecul meu si al surorii mele de a imita dansul lui in sufrageria caminului nostru, de la concertul din '92 de pe o caseta inregistrata a acestui show, cu greu si aceea obtinuta de parintii mei. Era o "dementa" in acei ani numele de Michael Jackson, era isteria pe pamant, parca ar fi fost un zeu al...al tuturor lucrurilor, daca stau sa am gandesc: al muzicii, al dansului, al nobletii, al bunatatii, al copilariei, al frumusetii, al gingasiei si timiditatii, etc.
Si a redevenit zeu in martie 2009. Cred ca au fost multi ca mine, care au incercat sa il redescopere pe geniul muzical Michael Jackson din a treia luna a acestui an. Nu l-am uitat niciodata, dar acum a fost mai prezent ca oricand: piese redescoperite in profunzimea lor, interviuri noi vizionate , precum si din cele vechi ratate, momente emotionante ale vietii lui MJ din autobiografia sa (Moonwalk), incercari succesive de a face rost de bilete la concertele programate in acest an - toate acestea s-au succedat neconditionat in programul si in viata mea.
Si eram multumita de ce descopeream prin prisma analizei propriei mele constiinte. Pe masura ce evoluam in “investigatia” vietii lui, pe atat eram si mai convinsa (fara ca judecata mea sa fi fost influentata in vreun fel) de foarte multe lucruri:
In primul rand ca nu a stiut sa se faca inteles, pentru ca de multe ori nu a stiut sa se exprime coerent: era un copil in corp de barbat, iar uneori explicatiile si logica lui lasau de dorit din pricina acestui raport distorsionat de gandire-imagine.
In opinia mea, nu a fost deloc pedofil, asa cum s-a speculat de-a lungul timpului, etapa a vietii care l-a marcat profund toata viata din punct de vedere fizic, cat si psihic: a fost un copil pana la 50 de ani si in ciuda varstei si a conformatiei sale de om matur, comportamentul lui era unul de infantil in relatia lui cu copiii, dovada fiind Neverland-ul – o mosie plina de jocuri si parcuri de distractii care-i inveseleau viata – avea nevoie de copii pentru a-si trai copilaria total absenta din primii ani de viata ai sai.
Michael Jackson “Thrilled” the world!
Si cate si mai cate...dar vestea mortii lui a picat ca un bumerang, a carui urma lasata cu greu se poate vindeca...de la nerabdarea si gandul ultimelor zile in asteptarea primului show de astazi, 13 iulie, la vestea ca a trecut in nefiinta a fost o zdruncinare prea mare a puterii mele de perceptie. Prea greu de crezut, prea greu de imaginat, aidoma altora!
In presa internationala mi-a sarit in ochi acest titlu care m-a captivat si care a descris la perfectie starea generala a intregii lumii - “Michael Jackson “Thrilled” the world!” – chiar asa este, a zdruncinat din capatai intreaga lume, ne-a lasat fara replica, ne-a aruncat direct in scriptul unui film de groaza, direct in pasiunea lui, Thriller..si asa MJ se reintoarce la trecut, la cel mai mare succes al tuturor timpurilor si ne intampina in prezent cu acelasi Thriller, mai devastator si cutremurator ca niciodata: a inceput cu un mare succes si a reusit “succesul” urias de a ingrozi intreaga omenire si de uni un intreg glob pamantesc in amintirea lui.
"Cel mai iubit dintre pamanteni..."
Sunt multe aspecte ale vietii lui Mj care raman controversate, insa fiecare are voie sa il perceapa cum doreste, si din cate s-a vazut la ceremonia memoriala, precum si in zilele ulterioare mortii sale, avea extrem de numerosi oameni care l-au iubit in intreaga lume, chiar si prin cele mai neexploatate si necunoscute tinuturi ale globului.
Peste un miliard si jumatate de oameni care sa-l fi iubit si apreciat pentru ca era pedofil, homosexual sau ciudat? Sincer, nu cred, si am impresia ca pana la urma Michael Jackson si-a atins cel putin un scop din viata: sa convinga lumea sa nu creada tot ce se scrie in tabloide!
Multe cuvinte mari s-au spus in aceste saptamani despre el: edificatoare, rasunatoare pompoase, celebre, emotionante, frumoase, inaltatoare, adevarate, iubitoare si cate si mai cate atribute vreti sa adaugati voi acestor cuvinte care au fost construite numai la adresa acestui om. Orice as spune in continuare ar fi de prisos: ca este regele pop-ului? Apai, este! Ca a fost un geniu muzical si ca nu va mai fi altul ca el? Complet de acord! Ca ne-a introdus intr-un univers al miscarilor si al show-urilor pe care nu credeam vreodata ca il vom cunoaste! Perfect adevarat! Ca a avut cel mai nobil si sensibil suflet? Fara indoiala! Ca a fost cel mai iubit om al planetei? Cred ca da! Hmm si cate si mai cate!
Ce vroiam sa spun de fapt cu acest post, intorcandu-ma un pic la titlu si la subtitlul initial, este faptul ca oricat incerc sa ma bucur de muzica lui acum si de imaginile cu el, de interviuri si videoclipuri pe care le-am rascolit de zeci de ori in trecut, parca este foarte greu si doare...chiar doare, iar o piesa auzita intamplator in casca celui de langa mine imi patrunde si mai adanc in rana sufletului, inca nevindecata...e greu sa ascult Michael Jackson cu gandul la trecut, dar e greu si sa nu-l ascult...
Plus:
25 de piese, parte din trupul si sufletul celui mai iubit om: Michael Jackson
Michael Jackson a parasit pamantul pentru a fi alaturi de idolii lui
Michael Jackson: un ultim drum prin gandul a peste 750 milioane de oameni simultan