In cazul migratiei aceasta tema se dezvolta diferit. O persoana care a fost „atunci” „acolo” si este „acum”, „aici”. Unde intersectia atunci – acolo devine spatiul primar, al locului natal iar acum-aici devine un criteriu de referinta pentru actuala existenta. Identitatea este clivata in doua parti definite ca fiind „acasa”. Situatia este receptata ca un atac asupra identitatii. Iar de multe ori aceasta problema ia forma legaturii cu alte persoane.
Daca observati situatia celui care migreaza in prima etapa a inserarii lui in noua cultura, cred ca sunteti de acord ca se manifesta doua tipare dominante. Fie o persoana devine foarte activa si „harnica”, se centreaza pe realizarea de sine si pe „a castiga bani, loc, succes, etc.” Energia lui este suplimentara si depaseste starea dinainte. Celalalt tipar urmareste asigurarea unei alte persoane care ocupa un rol protector in timp ce ea se refugiaza intr-o lume proprie, incununata cu multe dorinte, idealuri, refuzuri, etc. In acest caz vom avea si un fel de refuz al realitatii culturii respective. In ambele cazuri, niciuna din stari nu este caracteristica persoanei respective fiind un fel de piele in care intra pentru a reusi sa supravietuiasca atacului asupra identitatii proprii.
In primul tipar succesul iar in cel de-al doilea iubirea vor fi doua recompense importante pentru cel care migreaza si fiind un castig al acestei personalitati construite ad-hoc. Ele vor crea premisele pentru care pacientul care migreaza va dori sa pastreze noua „identitate” si va face eforturi constante sa o consolideze si sa o promoveze. Dar, de aici, se va construi o noua imagine importanta – si anume faptul ca la un moment dat se va intampla ceva. Fie o perioada de criza economica, fie o casatorie, fie un divort, fie aparitia unui copil sau oricare eveniment care va avea impact asupra propriei persoane. Evenimentul care se va intampla este unul important dar care nu este o drama sau o trauma. El va aduce in actualitate conflictul dintre aceasta „persoana construita” si „persoana care este in fapt”. Energia investita pentru asigurarea mediului va fi diminuata intrucat o parte va fi necesara pentru sustinerea evenimentului. Problema identitara se va pune din nou, cu asiduitate.
De obicei, acesta este situatia in care persoana are nevoie de ajutor. Daca este capabila sa formuleze o cerere de ajutor, este momentul in care acesta ar fi binevenit. Spun acest lucru pentru ca migratia mai are o axioma. Cand emigrezi, in oricati ai fi, pleci de la premiza ca te vei descurca singur. Cu alte cuvinte ca vei fi singur. Cererea de ajutor presupune ca nu esti singur. Astfel cererea de ajutor presupune ca nu mai functionezi in premiza initiala. Cand aceasta premiza ramane atunci apare puternic ideea ca nu poti sa formulezi o cerere de ajutor. Din acest motiv spun „ cand esti capabil sa formulezi o cerere de ajutor”.
Ce inseamna insa aici ajutor? Inseamna sa gasesti o legatura care sa asigure un mod de a fi necesar care sa raspunda nevoii initiale si nevoii actuale. Cele patru criterii (aici, acolo, acum, atunci) sa fie asigurate fara a fi necesar sa fie vreunul anulat. Evident, intr-o terapie la distanta nu va fi vorba niciodata de problema pusa astfel. Aceasta este o structura care ramane specifica terapiei la distanta si care o diferentiaza de celelalte. Poate reusesc in postarea urmatoare sa fiu mai explicit asupra acestor criterii pe care le consider o busola in intelegerea migratiei.