Robotul este capabil sa se se miste in doua moduri pe fundul oceanului. Poate sa exploreze adancul apelor in maniera autonoma, fara sa primeasca vreo informatie din exterior, sau poate fi manevrat de un subtil cablu de fibre optice care le permite cercetatorilor care il urmaresc nu doar sa inregistreze cu ajutorul unei camere si sa transmita in direct imagini cu ceea ce-l inconjoara, dar si sa efectueze o serie importanta de operatii precum sa colecteze probe de roci, sau sa se apropie de organisme vii pentru a le studia in mediul lor natural.
Nereus transporta aproximativ 40 de km de cablu optic, plasat intr-un cos, care nu este mai mare decat o ceasca de cafea. Pentru a economisi din greutat producatorii au produs aproximativ 800 de bile ceramice la fel de mari cat un grapefruit care ii ofera lui Nereus posibilitatea de a se opri si a se stabiliza la orice adancime.
Submarinul, lung de 4,25 de metri si lat de 2,3 metri este pus in fuctiune de motoare alimentate de 4.000 de baterii de litiu, similare cu cele utilizate de telefoanele mobile. Forma in care a fost construit ii permite sa "zboare" in apa, nu doar sa se depuna pe fundul oceanului.
"Atingerea Gropii Mariannelor, cea mai mare adancime a tuturor oceanelor, ne permite sa avem certitudine ca suntem in posesia unui mijloc capabil sa exploreze orice parte a marii, care astazi sunt in proportie de 90% sau chiar mai putin de atat, necunoscute. Acest lucru ne da unda verde pentru o noua era de explorare a marilor din intreaga lume", a declarat Julie Morris, director al diviziei de cercetare a oceanice National Science Foundation, principalul sponsor al cercetarii, care a costat 8 milioane de dolari.
Cand a ajuns in cel mai adanc punct al Gropii Marianne Nereus a trebuit sa suporte o presiune de aproximativ 1000 de ori mai mare decat cea normala pe planeta. Doar doua aparate au fost supuse pana acum unei asemenea presiuni: batiscafulTrieste, care a avut doi oameni la bord, Jacques Piccard si Don Walsh, in 1960, si robotul japonez Kaiko, care a ajuns la adancimi diferite din groapa in trei explorari, intre 1995 si 1998. Trieste a fost retras in 1966, in timp ce Kaiko a fost pierdut intr-o misiune oceanica in 2003.
In timpul primei sale scufundari Nereus a ramas pe fundul oceanului timp de aproximativ 10 de ore, pentru a le permite oamenilor de stiinta sa vada live diferite imagini si sa colecteze probe de roci care au fost aduse la suprafata.