Dar hai sa gandim logic... Daca-ti pasa prea putin, nu ai cum sa castigi, fiindca nu te antrenezi si nu iei competitia in serios. In plus, sunt sanse mari sa nici nu participi la "intrecere", pe motiv ca nu dai doi bani pe miza acestei competitii. Cum sa castigi daca doar faci act de prezenta? Ei bine, de cele mai multe ori, aparentele insala.
Iese castigator cel care reuseste sa se stapaneasca, astfel incat sa para ca nu ii pasa. De ce? Pentru ca reuseste sa priveasca DETASAT situatia.
Voi parea un lup moralist de toata frumusetea, iar cei care ma cunosc pot sa confirme ca detasarea nu este tocmai punctul meu forte. Sau poate ca nu era pana de curand. Un prieten ma punea la colt deunazi, pe motiv ca "las' ca iti stiu eu tactica de negociere!". Se referea, evident, la toata drama care vine la pachet odata cu un angajament oricat de mic care ma implica si pe mine.
A trebuit sa pierd multe lucruri tocmai cand tineam mai tare cu dintii de ele pentru a intelege ca trebuie uneori sa slabesti latul pentru a putea prinde "prada" si ca mai degraba faci un pas inapoi decat unul inainte pentru a vedea lucrurile mai clar. Asa se intampla si in dragoste, dar si in cariera.
Desi asa ai putea crede atunci cand gandesti subiectiv, cand te afli in mijlocul evenimentelor, tendinta de a te ambala in anumite circumstante nu este nici dovada de iubire, nici de profesionalism. Poate de aceea castiga mai mereu cel caruia pare ca ii pasa mai putin. Pentru ca in cuplu, implicarea excesiva este vazuta drept dorinta de a tine partenerul sub papuc, de a sufoca. Pe plan profesional sunt apreciati angajatii care reusesc sa isi pastreze calmul in situatii critice. Si-atunci normal ca vor avea de castigat cei care reusesc sa gandeasca la rece.
Asadar, in incercarea de a dovedi ca iti pasa, ca vrei sa te implici, nu faci decat sa iti tai craca de sub picioare. Si uite asa te spanzuri cu propriile bune intentii!