Dar momentul ala prim cand te simti liber, cand simti ca nu te preseaza niciun deadline, cand simti ca zbori. Fie si numai pentru momentul ala unic si uneori mai este nevoie sa iti dai demisia. E un moment de fericire sublima. Simti ca incepi ceva nou. E ca si cum te-ai indragosti iar. Simti fluturi in stomac si simti ca esti stapanul tau absolut.
Esti centrul universului si poti face restul zilei tot ce iti doresti si nu ai putut face linistita pentru ca te-ai gandit ca trebuie sa dai niste telefoane, niste mailuri, ca ai niste intalniri si rapoarte de facut. Nooooo… sa poti sa faci ce vrei. Mai ales daca a doua zi nu te duci nicaieri. Woooow. Sa te trezesti dimineata la ce ora vrei tu si sa stii ca nu ai nimic de facut si e miercuri. Ce poate fi mai minunat!
Recunosc, momentul asta e sublim atunci cand stii ca totusi undeva te asteapta un job sau un proiect sau ceva. Daca nu te astepta nu prea e asa frumos. Desi… momentul demisiei tot mi se pare frumos. E ca si cum, dupa o baie fierbinte cu saruri si alte chestii spa… iti vine sa dormi pur si simplu. Atat. Sa dormi zambind ca un prunc.