Inca din clasa a VI-a, Moni isi incerca pixul pe hartie, compunand versuri albe, cele mai multe de dragoste, catre un iubit imaginar. Din versurile Monicai razbate fixatia acesteia pentru culoarea albastra, pe care o pomeneste obsesiv:
"Poate mai ajunge/ o frunza albastra printre frunze/ verzi sau o slova/ pe o foaie ingalbenita de timp (...) Zambet/ frunza albastra si slava...", spune Monica Gabor, din clasa a VIII-a M1, in poezia "Extemporal la viitor", scrie Cancan.