Monica Ramirez: ''Am trait prin Alina ceea ce nu puteam trai in viata mea de zi cu zi"

1. Prima dragoste nu se uita niciodata. Este intocmai ca mersul pe bicicleta. Ati renuntat totusi la balet cand a venit pe lume primul copil. V-a lipsit in toti acesti ani?
Nu, chiar deloc, ceea ce m-a surprins chiar si pe mine! Dansul a fost pasiunea mea dintotdeauna. Dupa ce-am terminat Liceul de Coregrafie, nu mi-as fi putut imagina ca va veni o vreme cand nu voi mai dansa. Norocul cel mare a fost ca mi-am transferat dragostea pentru dans in scris, ceea ce m-a ajutat enorm.

2. Si-apoi, de la balet ati ajuns sa scrieti romane de spionaj. Cum s-a intamplat? Cand v-ati descoperit inclinatia catre literatura?
Chiar din timpul scolii. Profesorul meu de limba romana, domnul Duna, pe care-l iubeam foarte mult, imi dadea voie sa ma intind cu compunerile pe pagini intregi, stiind ca nu ma pot rezuma la o pagina-doua. Imaginatia mea zbura foarte departe, indiferent de subiectul abordat. El a fost cel care a sadit in mintea mea ideea ca la un moment dat in viata ar trebui sa ma apuc de scris. Cum insa datorita meseriei am avut o viata foarte activa, cu multe turnee si spectacole, n-am avut timpul necesar pana cand n-am ramas insarcinata. Au urmat opt ani de... sarcini si bebelusi, timp in care am scris unsprezece carti.

3. Multi cred ca a fi scriitor este ceva ce vine de undeva din interior, ca o minune venita nu se stie de unde, atunci cand te astepti mai putin. Sa fie aceea doar inspiratia? Una dintre cartile dumneavoastra se axeaza pe tehnica necesara pentru a transforma o idee intr-un roman de succes. De ce ati simtit nevoia de a scrie o astfel de carte? In cateva cuvinte, spuneti-ne cum se scrie un bestseller?
Este foarte adevarat ca scrisul iti vine din interior, dar la fel ca in toate celelalte forme de arta, fie ca este vorba despre dans, muzica, sculptura, pictura, ai nevoie de o baza, de o tehnica. Exista perceptia gresita ca tehnica iti ingradeste creativitatea. De fapt, aceasta perceptie exista numai la noi, in Statele Unite nu se mai indoieste nimeni de faptul ca fara o baza, o tehnica a scrisului, nu ajungi nicaieri ca si scriitor. Sigur ca este nevoie de talent, dar numai talentul nu este suficient. Daca nu stapanesti foarte bine tehnica de a construi o carte, de a manui abil firul actiunii, de a construi un personaj care sa devina real in mintea cititorului, chiar si cea mai buna poveste poate da gres. In definitiv, o carte buna se bazeaza pe o poveste buna, dar ai nevoie de cateva reguli simple pe care sa poti construi cu imaginatia ta. Cartea Cum se scrie un Best-seller ? Tehnica americana pentru a transforma o idee intr-un roman de succes, a aparut la insistentele editorului meu, domnul Bogdan Hrib. Exasperat de toate manuscrisele cu felurite greseli pe care le primea la editura Tritonic ? de la lipsa diacriticelor, la personaje fara substanta, si pana la greseli gramaticale grave ? mi-a propus sa scriu aceasta carte pentru a oferi scriitorilor aspiranti cateva reguli generale pe care le-am invatat si eu la randul meu la cursul de Creative Writing pe care l-am urmat in Statele Unite. Un best-seller se simte mai intai si apoi se scrie, dar nu oricum, ci folosindu-te de cele cateva reguli de aur care sunt descrise si in carte.

4. De ce ati ales-o ca personaj al romanului ''Asasin la feminin'' pe Alina Marinescu? Cum anume s-a produs scanteia ce a dus la conturarea acestui personaj?
Asasin la Feminin (The Unwilling Assasin in Statele Unite, unde a aparut prima oara) este primul volum al seriei de spionaj international/romance Alina Marinescu, care de fapt n-a fost deloc o serie de la bun inceput. Am scris cartea si m-am trezit cu un manuscris de peste o mie de pagini, pe care era clar ca trebuia sa-l despart in mai multe volume. Seria Alina Marinescu are sapte volume, iar acum lucrez la volumul opt. De ce Alina Marinescu? Alina este un personaj real, intamplarile din carte sunt reale. Multa lume ma... acuza, daca ma pot exprima in felul acesta, ca de fapt eu sunt Alina Marinescu, iar cartea descrie viata mea. Este inutil sa mai neg, pentru ca de cele mai multe ori nu ma crede nimeni. Stiti sentimentul acela cand, nevinovat fiind, cu cat incerci sa-ti dovedesti nevinovatia, cu atat te acuzi mai mult? La fel se intampla si in cazul acesta. Deci las la latitudinea cititorilor sa decida acest aspect. Alina este un personaj foarte drag mie, poate cel mai drag din toate personajele pe care le-am creat pana acum. Povestea ei este dramatica, incitanta, duce o viata pe muchie de cutit, iar iubirea interzisa si imposibila pe care o traieste cu Alex pare a fi din alta lume. Alina a luat fiinta si a trait in mintea mea cu mult inainte de-a ma apuca sa scriu cartea, m-a insotit din umbra vreme de ani buni.

5. Am citit ca Alina prefera cafeaua cu mult lapte, muzica si lumanari cand este acasa si un Glock de 9 mm cand este in misiune pe teren. Sunt convinsa ca a preluat macar o frantura din personalitatea celei care a creat-o. In opinia dumneavoastra, care este punctul de intersectie intre Monica Ramirez si Alina Marinescu?
Ca scriitor, este imposibil sa nu te identifici la un anumit nivel cu personajul pe care l-ai creat. Alina este parta integranta din mine, la fel cum este si Alex, ori Laurence si Sybille, personajele principale ale noului meu roman Traficantul de Umbre pe care tocmai l-am lansat la Targul de Carte Bookfest. Scriitorul se dedubleaza atunci cand isi creaza personajele, presarand in fiecare dintre ele o bucatica din sine. La fel cum face un actor care interpreteaza un rol. Punctul de intersectie dintre Monica Ramirez si Alina Marinescu nu exista, pentru ca la un anumit nivel, suntem una, un intreg. Fiecare intelege ce vrea din aceasta afirmatie... parca si vad zambetele satisfacute ale celor care sunt convinsi ca eu sunt cu adevarat Alina Marinescu! Banuiesc ca acest mister nu va fi dezlegat niciodata...?

6. Cum e si firesc, la un moment dat au aparut copiii. Atunci ati inceput sa adoptati un stil de viata mai putin activ, comparativ cu regimul unei balerine, nu-i asa? Tot in acea perioada ati scris cel mai mult. Cum se desfasura o zi obisnuita din viata dumneavoastra inainte sa luati decizia ca trebuie facuta o schimbare?
Scris, scris, scris si iarasi scris! Am scris cu pasiune si nesat in fiecare minut liber. Am scris doua randuri, apoi am mai schimbat un papmpers, inca trei, apoi am incalzit un biberon de lapte, si tot asa. Am scris cu o mana, in timp ce cu cealalta leganam un bebe, am scris in cap in timp ce conduceam masina pentru a merge la cumparaturi, ori cand o duceam pe fiica mea cea mare la scoala, ori in timp ce impatuream rufe, dadeam cu aspiratorul, gateam. Mintea mea scria in permanenta. La fel fac si acum. Elevele mele de la cursurile de Zumba stiu asta deja... ma intreaba mereu la ce capitol sunt atunci cand ma incurc la vreun dans. Practic odata cu lucrul la seria Alina Marinescu, mi-am creat o identitate paralela. Acasa eram o mamica grasuta, mai mereu cu un bebe in brate si sa nu ma intelegeti gresit, ma bucuram din plin de toate momentele acelea, insa cateodata iti doresti ceva mai mult, ceva poate iesit afara din comun iar cand scriam, chiar deveneam Alina, spion de inalta clasa, asasin profesionist, care traia aventuri incredibile si era capabila de lucruri incredibile. Am trait prin Alina ceea ce nu puteam trai in viata mea de zi cu zi, si trebuie sa spun ca asta m-a ajutat foarte mult. Ieseam din trupul meu ingreunat de kilograme in plus, devening astfel o super-eroina care era capabila de orice activitate fizica, oricat de solicitanta ar fi fost.

7. Iar acum? Stiu ca v-ati intors in Romania fiindca nu mai puteati face fata portiilor mari de mancare din America. Glumesc. Si totusi, ce v-a determinat sa renuntati la ''visul american'' si sa va intoarceti acasa?
America a fost visul meu dintotdeauna. Iubesc America, mi l-a daruit pe Sergio, sotul meu si adevarata mea jumatate, copiii nostri s-au nascut in America, am fost mandra cand am primit cetatenia americana, dar... Exista mereu un dar, nu-i asa? La un moment dat, am simtit nevoia sa ma intorc acasa. Poate chemarea pamantului, a sangelui, lucruri in care nu credeam neaparat inainte. Indiferent de cat de mult as iubi America, Romania ramane tara mea si prima mea iubire, asa cu toate defectele, lipsurile, si problemele ei. N-am plans niciodata cand am auzit muzica country, dar am plans amarnic atunci cand am auzit muzica romaneasca, departe fiind de tara mea. Ca balerina, am colindat mai toata lumea, am lucrat sapte ani pe vapoare de croaziera, deci am vazut multe locuri superbe, tari civilizate, curate, oameni frumosi, politicosi. Dar in inima mea nimic nu se compara cu frumusetea Romaniei mele si a oamenilor frumosi pe care i-am cunoscut aici, oameni care simt romaneste, la fel ca mine. Cred ca asta conteaza foarte mult, cel putin pentru mine.

8. Cum spuneam, prima dragoste nu piere. Miscarea, dansul, intr-un fel sau altul, a revenit in viata dumneavoastra. Stiu ca sunteti instructor de Zumba, motiv pentru care as dori sa stiu cum impacati dansul cu familia si literatura in prezent? Mai aveti timp pentru scris sau ati plasat creatia pe plan secund?
Nu, n-as putea sa pun scrisul pe locul doi. Cam tot ceea ce fac se invarte in jurul scrisului. Da, sunt instructor Zumba, da, am patru copii pe care nu i-as putea neglija niciodata, dar intotdeauna gasesc timp si pentru scris. Fie ca ma trezesc dimineata mai devreme, fie ca merg la culcare mai tarziu, intr-un fel sau altul scriu zilnic. Nici n-as putea altfel. Am nevoie de scris la fel de mult cum am nevoie de mancare, sau apa. Fiica mea cea mare m-a intrebat odata: Mami, ce inseamna sa fii scriitor? Si i-am raspuns: Un scriitor scrie. Mereu. Cred ca nevoia aceasta a scrisului care ne arde pe dinauntru ne defineste si ca indivizi si ca scriitori.

9. Ati slabit considerabil. In general elasticitatea pielii are de suferit in urma scaderii in greutate. Si totusi, se observa cu ochiul liber ca sunteti intr-o forma de exceptie. Nu si-ar inchipui nimeni ca ati avut vreodata kilograme in plus. Care este secretul?
Banuiesc ca si anii de miscare si-au spus cuvantul. Chiar daca am pus multe kilograme pe mine, musculatura a ramas totusi acolo. Plus ca n-am slabit dintr-o data, a durat cam un an si jumatate pana am ajuns inapoi la greutatea mea initiala. Dieta pe care am urmat-o este descrisa cu lux de amanunte in cartea mea, Cum am slabit 70 de kg mancand 6 mese/zi. Dieta dureaza zece zile, timp in care se slabesc cinci kilograme, urmate de trei zile de pauza. Am tot tinut aceasta dieta de zeci de ori, dar am avut grija sa nu slabesc brusc, ci treptat. Apoi am inceput sa fac din nou miscare si mi-am tonificat musculatura. Sincer, nu mi-a fost deloc greu sa slabesc. Nu-mi aduc aminte sa ma fi chinuit, poate si pentru faptul ca mancam sase mese pe zi si nu prea simteam ca tin o dieta anume.

10. Daca v-ar suspecta cineva ca ati apelat la operatii estetice sau lipoabsorbtii pentru a ajunge la forma actuala, cum ati raspunde acestor acuzatii?
Le-as spune ca in primul rand, n-as fi cheltuit banii necesari pentru asemenea operatiuni complicate, si ca o regula generala pe care o cunosc toti prietenii mei, nu-mi plac doctorii... de fapt, nu prea am incredere in ei. Nu ma duc la doctor indiferent de situatie, si nu m-as fi dus nici in cazul acesta. De aceea n-am apelat nici la un nutritionist, ci mi-am creat propria dieta. Mai am un secret, care, cred eu, a contribuit foarte mult la faptul ca n-am ramas cu semne, ori piele in plus in urma acestei experiente. Inca de cand aveam 18 ani, m-am obisnuit sa termin absolut fiecare baie cu un dus rece, fie vara, fie iarna. Probabil toata lumea a auzit despre dusurile suedeze, rece-cald-rece-cald. Eu n-am facut asa, ci doar mi-am terminat baia cu apa complet rece, ceea ce de fapt este o gimnastica excelenta pentru piele. Cred ca asta m-a ajutat foarte mult.

11. Cititoarele ar avea cu siguranta multe intrebari referitoare la dieta si stilul de viata care v-au ajutat sa slabiti. Ce mancati si mai ales, aveti un program anume pe care il respectati cu strictete?
Este foarte greu sa descriu aici dieta si mai ales conceptul ei. Dar le invit pe cititoare sa cumpere cartea Cum am slabit 70 de kg mancand 6 mese/zi, aparuta la editura Tritonic, unde vor gasi toate secretele. Ceea ce le pot spune, este ca n-am facut nici un pic de miscare de la 125 de kg pana la 75 de kg, de frica sa nu-mi rup un picior din cauza greutatii.

12. In afara de sport, sunteti adepta ceaiurilor si alimentelor minune? Exista vreun aliment care este, in opinia dumneavoastra, de neinlocuit intr-o cura de slabire? Daca da, spuneti-ne cateva motive pentru care il recomandati.
Nu, n-am folosit nici un ceai anume, nici un fel de pastile, ori tratamente miraculoase, care oricum nu sunt decat minciuni si tehnici de marketing. Ca absolventa a Liceuluide Coregrafie, am vazut si auzit despre tot felul de experiente in ale slabitului, de aceea stiu cu certitudine ca nu exista un tratament miraculos, ci numai o alimentatie corecta. Nu exista nici alimente minune, toate sunt la fel de importante, trebuie numai sa inveti sa le combini in mod corect.

13. Viata dumneavoastra a fost presarata cu schimbari majore. Ati ales o profesie diferita, ati decis sa schimbati ceva la aspectul fizic, ati locuit pe un alt continent, dupa care ati revenit acasa. Daca ar fi sa mai schimbati ceva, care ar fi acel lucru si de ce?
Cu riscul de-a suna infumurata, as spune ca la momentul acesta n-as mai schimba nimic. Ma simt implinita din toate punctele de vedere, sper numai sa ma ridic la inaltimea acestei impliniri, s-o merit cu adevarat. Nu-mi place sa primesc ceva ce nu simt ca merit si ma straduiesc in fiecare zi sa merit absolut tot frumosul si binele de care am parte. Este foarte important sa te poti privi in mod deschis in oglinda, fara sa simti nevoia sa-ti pleci ochii.

14. Orice om, oricat de implinit ar fi, are regrete. Care este acel lucru pe care va doriti sa nu-l fi facut? Sau dimpotriva, pe care va doriti sa-l fi facut in trecut, dar nu s-a intamplat asa.
Singurul regret este ca n-am avut posibilitatea de a ma reintoarce mai repede in Romania. A, si mi-as fi dorit sa zbor cu deltaplanul! Dar, cine stie, poate vreodata...

15. Ce aveti sa le spuneti femeilor care citesc aceste cuvinte si isi doresc sa schimbe ceva in viata lor in acest moment? Exista poate un sfat pe care dumneavoastra l-ati primit la momentul potrivit si care v-a schimbat radical perspectiva? Cu totii avem nevoie uneori de un imbold pentru a lua o decizie. Dumneavoastra ce ne sfatuiti?
Nu, nu cred ca un sfat ne poate indrepta pe calea cea buna. Poate ne ajuta, mai mult sau mai putin, dar cred ca cel mai important este sa te hotarasti cu adevarat ca trebuie sa schimbi ceva. In cazul meu, cel mai greu a fost sa ma hotarasc cu adevarat ca vreau sa slabesc. Procesul in sine a fost usor. Este greu sa-ti setezi mintea, sa nu mai dai inapoi pana cand nu-ti atingi telul. Si s-o iei pas cu pas. Asta am invatat-o de la americani. Nu te lasa coplesit de tot ceea ce ai de facut, ci ia-o pas cu pas. Daca vei privi drumul pe care trebuie sa-l strabati pentru a ajunge in varful muntelui, vei fi cu siguranta coplesit. Ti se va parea lung, greu, aproape imposibil. Dar daca o vei lua din aproape in aproape, pas cu pas, vei reusi. Plus ca s-ar putea sa ai surpriza ca pe parcursul drumului sa ai parte de experiente incredibile, peisaje incantatoare, trairi sufletesti cu adevarat speciale. Cu alte cuvinte, nu numai ca nu vei fi coplesit de dificultatea drumului la care pornesti, ci chiar te vei bucura de acea experienta. Nu exista nu pot, ci numai nu vreau, ori nu sunt suficient de hotarat ca o vreau cu adevarat.

Foto credit: Ciprian Strungariu