Mirosul greu al cărților vechi se datorează chimicalelor din cerneală, hârtie și copertă. Pulpa lemnoasă e folosită pentru fabricarea hârtiei, așadar are mulți compuși organici, ca celuloza sau lignina. Compușii chimici reacționează la lumină, căldură și umezeală. Când se descompun, aceștia eliberează compuși organici volatili care se evaporă ușor, se propagă în aer și creează acel miros puternic.
Totodată, procesul de fabricație afectează felul în care miros cărțile. În funcție de modul în care productorul face paginile și coperta unui volum, se utilizează diferiți compuși chimici volatili.
Cărțile noi miros cu totul diferit față de cele vechi (mirosul proaspăt de tipar versus mucezeala alinătoare a paginilor vechi) deoarece procesul de fabricare modernă implică alte tipuri de chimicale, precum peroxidul de hidrogen pentru albirea hârtiei și un compus chimic din cetenă pentru rezistența la umezeală.