In plus, pentru un bebelus obisnuit sa fie pus la san si sa suga fara a se desprinde, un nas prin care nu poate respira ar fi un motiv extrem de frustrant de a se intrerupe din supt, pentru a mai lua si cate o gura din aer. Iar o parte din aerul respectiv ar ajunge in stomac, provocand balonare, poate chiar si colici. Nu vrei asta.
Para de cauciuc e in acest caz cel mai bun prieten al tau. Dar pentru ca ea sa te poata ajuta, trebuie – ca in filme – s-o ajuti si tu pe ea. Mai exact, trebuie sa inmoi secretiile nazale ale celui mic cu putin ser fiziologic. Daca n-ai la indemana asa ceva, poti folosi o solutie salina preparata din 250 ml (o cana mare) de apa fiarta si racita si un sfert de lingurita de sare.
Si acum urmeaza „distractia”. Nu baga in seama taraboiul pe care il va face cel mic, desi procedura nu e placuta, nu e nici dureroasa. Ia-l pe cel mic in poala, cu capul pe/intre genunchii tai si cu talpile lui spre burta. Nu-i lasa insa destul loc sa se impinga in tine, ca sa nu ti se propulseze pe podea!
In primul rand trebuie sa-i pui in nas, cu o pipeta, una sau doua picaturi de solutie salina sau de ser. Apoi incercarea va fi sa-i tii capul nemiscat pret de vreo zece secunde, pentru a-i da timp solutiei sa inmoaie secretiile nazale.
Lasa pipeta deoparte si ia para de cauciuc. Strange-o in mana pentru a o goli de aer si apoi introdu-o delicat intr-o nara. Da-i drumul sa se umple lent de mucusorii celui mic. Apoi stoarce-o intr-o batista sau un servetel si reia procedura, in ciuda zvarcolelilor, tipetelor si nervilor subiectului. Continua si cu cealalta nara. Dupa cinci-zece minute, poti relua procedura cu noi picaturi si alta sedinta de aspirare.
Nu este insa recomandata administrarea de picaturi saline mai des de doua-trei ori pe zi, intrucat au un efect iritant si usuca mucoasa.
La sfarsit spala para in apa calduta cu sapun, clateste-o si las-o la uscat cu mustiucul in jos.