Fiecare om este talentat , se naste asa, dar trebuie sa isi exploreze si sa ajunga sa dezvolte potentialul din el. Sa lupte pentru asta, sa sufere uneori, sa renunte la multe alteori, caci fara sacrificii talentul paleste in fata constinciozitatii altora poate chiar mai putin sau deloc talentati.
Viseaza departe, tinteste inca de la inceput cat mai sus, ca visul sa fie cat mai greu de atins,caci atunci vei vedea lumina cand lucrul se va intampla cu adevarat. Trebuie sa crezi si sa muncesti.
Ma gandeam ca nu m-as da inapoi de la tot felul de incercari, ca si pana acum, pe langa meseria de actrita. Am facut multe pe langa si vreau sa mai fac, dar in cutiuta craniana pulseaza mereu VISUL. Si astfel in tot ce fac, sadesc si putin din samanta lui, si astfel mereu lucrurile ies bine.
Nu, samanta e inepuizabila, creste continuu, si am pentru toti. Incerc sa transmit tuturor iubirea pentru arta, sa ajunga toata lumea sa inteleaga ca arta este o salvare, un mod de a te regasi pe TINE, de a comunica cu tine, si de a nu mai avea nevoie de tertipuri si autoamagiri, anume de a juca un rol cu propriu-ti suflet.Arta te ajuta sa te recunosti. Si daca stam sa ne gandim, ea este peste tot, doar ca nu o vede multa lume.
In orice domeniu lucrezi, iti spun sigur ca a pornit din arta. Nu ne invidiati pe noi, cei care avem meserii bine definite in cadrul artei, caci cu atat mai grea este sarcina noastra, fiind "in prima linie",de a trezi constiintele adanc adormite. E greu. De fapt,totul e greu si simplu totodata.
Uneori e greu sa razi si sa te bucuri de lucruri, caci ai uitat. Nu ai timp. Asa ca plangi, e mai simplu uneori.:)si astfel se creeaza in noi tot felul de contradictii in care ne pierdem rand pe rand si ne automatizam si uitam visul adolescentin care pe langa iubirea platonica, aducea in urma cariere stralucite in diferite domenii, si mii de kilometri parcursi in cateva secunde printr-o viata perfecta si tanara, acum devenita dezamagitoare si rutinata.
Ai timp pentru tine si gandurile tale ORICAND. Caci cu tine esti mereu. Nu te indeparta,vorbeste si asculta-te.Vei primi un raspuns de la cel care inca asteapta in tine sa faci ce ii promisesei candva. Copilul nu creste si nu uita. Doar tace si asteapta sa ii dai o sansa iar. Varsta e o tampenie si sanatatea vine tot prin si de la tine.
Si atunci, ce iti mai lipseste? Ce imi mai lipseste? (caci vorbesc si cu mine acum)
Am petrecut de curand o seara cu niste prieteni, o seara ametitoare incheiata cu o ploaie torentiala cu miros de tei, si unul din prieteni povestind ceva amuzant, mi-a adus aminte .Mi-a adus aminte ca (si acum ma refer strict la mine dar astfel cred ca trebuie sa gasim cu totii intr-un moment simplu in care suntem deschisi, raspunsul) sunt actrita dintr-un vis.
Cel mai mare avut vreodata. Si ca abia acum incepe cu adevarat, si ca iubesc comedia, si asta as vrea sa ma urce sus si ca...la varsta inaintata pe care mi-a rezervat-o viata la un moment dat, la finalul varstei vietii mele, nu as vrea sa ajung vreodata sa aud in mine sau de la voi in ceea ce ma priveste : "n-a ras nimeni". Si...adaptat la meseriile voastre...voi ati vrea?
Cu drag, un vis in constructie. Ca si tabloul din poza:)