Nu cred ca poti controla un asemenea sentiment, (indragostirea – se produce... sau nu...) la fel cum nu cred ca poti controla sentimentul de iubire pe care... pur si simplu la un moment dat iti dai seama ca il ai... il simti pentru o persoana anume.
Ceea ce se intampla mai departe insa, cred ca poti controla...
Ce-i drept, dupa ce se “instaleaza” sentimentul iubirii pentru cineva, trebuie “alimentat” tot timpul... Mi-a luat ceva vreme sa inteleg ca intr-o relatie se si primeste in egala masura cu ceea ce dai... Pe vremuri credeam ca e suficient daca eu dau destul de mult ... mai mult chiar, decat persoana de langa mine...
Aveam senzatia ca e suficient pentru o relatie si ca... eventual suplineste si ceea ce nu da partenerul. M-am inselat si am realizat acest lucru dupa ani buni. Nu pot spune ca dupa asta am trecut in extrema cealalta insa, am incercat sa ma fortzez sa fiu mai precauta in situatiile astea... Evident, nu am reusit 100%, pentru ca... nu ma simt “eu” atunci cand incerc asta... Am senzatia ca ma pacalesc si asta nu este benefic pentru mine.
Cand eram mai mica (sa zicem in perioada liceului), credeam cu tarie ca oamenii nu se pot schimba niciodata; ca... asa cum s-au nascut vor fi toata viata! Apoi mi-am mai schimbat parerea spunand ca, “Ok, nu se pot schimba total, insa se mai pot modela, ajusta, adapta... in functie de situatie... poate chiar de persoana”... Si nu m-am inselat, pentru ca omul este capabil sa se “modifice” atunci cand vrea sa o faca pentru un scop anume...
Am auzit atatea cazuri in care un partener ii spunea altuia “daca nu te schimbi pentru mine, eu nu te mai iubesc sau... te parasesc”... Ei bine, eu nu cred in chestia asta. In primul rand, daca persoana chiar nu-ti place este imposibil sa ajungi sa o/il iubesti.
Pe de alta parte, daca ajungi sa iubesti persoana respectiva e absurd sa-i ceri apoi sa se schimbe...
De ce uneori in viata, atunci cand ai nevoie de ceva/cineva vine atat de repede de parca ti-ar fi auzit strigarea, iar... alteori... cand ai nevoie cu disperare de acel ceva/cineva... parca nu il poti zari niciunde...?
Cineva mi-a spus odata ca... atunci cand isi doreste un lucru foarte mult si acel ceva se lasa prea mult asteptat inseamna ca... nu a fost lucrul potrivit pentru el... Si avea mare dreptate! Cu toate astea, daca totusi vine acel “lucru”, poate este pentru a te ajuta sa inveti ceva din ceea ce ti se intampla, se inveti care sunt lucrurile (sau persoanele) care nu ti se potrivesc si cum poti face oare mai bine asta, decat experimentand si situatii neplacute in viata?... Nimanui nu-i place sa sufere, mai ales din dragoste, dar asta nu poate decat sa te intarasca si sa te faca sa mergi mai departe, sa cauti in permanenta, sa-ti dezvolti simturile si tot ceea ce te poate ajuta sa faci alegerile potrivite pentru tine.
Cred ca oamenii care ajung sa faca gesturi disperate in urma esecurilor din dragoste, nu au reusit sa prinda esenta din ceea ce li s-a intamplat si asta este foarte trist...
Intotdeauna e bine sa alegi sa vezi partea plina a paharului...
Ma gandesc la un alt aspect acum... Ce faci atunci cand nu reusesti de unul singur, nu poti iesi dintr-o situatie, nu stii cum e mai bine sa procedezi... Comunicarea este un lucru esential... A incerca sa iti discuti problemele, fie cu partenerul de viata, fie cu parintele, cu o prietena buna sau, de ce nu, cu un psiholog, nu poate duce decat la o vedere mai larga (si obiectiva) a problemei respective.
Am intalnit oameni care se considerau slabi daca incercau sa isi expuna intimitatile... Nimeni nu e perfect si fiecare dintre noi are ceva de invatat de la cel de langa el. Sunt foarte multe idei care ne sunt inoculate din copilarie, fie de parinti, fie de scoala sau de mediul in care traim... Nu intotdeauna acele idei raman valabile, deoarece nu toti avem sansa sa ne nastem intr-un mediu de calitate.
Aici cred ca intervine puterea noastra de adaptare in viata, dorinta noastra de a fi mai buni si determinarea noastra de a gasi resurse pozitive si de calitate pentru a reusi, fie ca e vorba de profesie, de relatia cu omul iubit sau de statutul pe care ni-l creem in societate.