Depesarii: Liceenii de la inceputul anilor '90
Foarte putina lume auzise de Depeche Mode inainte de Revolutie, insa impactul pe care l-a avut trupa asupra tinerilor care la inceputul anilor 90 paseau pe usa liceului a fost unul extraordinar.
"Poate nicio trupa nu s-a bucurat vreodata de atata pasiune in randul tinerilor. Depeche Mode era un stil de viata, felul in care noi ne identificam cu muzica lor depasea cu mult granita unei pasiuni pentru o formatie sau un gen muzical", ne spune Mihai.
Tinerii incepusera sa se bucure de libertate. Revistele occidentale erau la mare cautare printre acestia, iar Depeche Mode nastea in Romania post-comunista o adevarata industrie. " Faceam tot posibilul sa avem cele mai recente casete ale trupei, copiam hainele cu care Dave aparea in concert, faceam schimb se casete si reviste cu alti depechari", ne spune Dan, din Timisoara. "
Imi aduc si acum aminte cum mergeam la Posta sa ridic coletele pe care mi le trimitea un prieten din Germania. Nu rezistam niciodata pana acasa. Trebuia sa-l desfac acolo, cu toata gasca dupa mine. Daca primeam ultima caseta alergam intr-un suflu acasa, unde o ascultam de atatea ori incat de multe ori, pana seara o stiam toti pe dinafara".
Tunsoarea Depeche, cu parul retezat de la nivelul urechilor, vestimentatia care incerca sa o imite cat mai fidel pe cea a membrilor trupei, nelipsitul trandafir rosu, unul dintre simbolurile Depeche Mode, blugii si hainele de piele, bocancii cu placuta metalica in varf, cunoscuti in randul depesarilor drept " gogosari", toate faceau parte din arsenalul acestora. In Bucuresti, multi depesari se intalneau in clubul "Power" (prima depesoteca din Bucuresti) unde ajunsese sa vina chiar si 300 de depesari pe seara.
Ce-a mai ramas din astazi din depesarii anilor 90? Multi sunt oameni la sacou si cravata. Angajati in diferite sectoare de activitate, iar cei care au pastrat legatura se mai intalnesc din cand in cand la o bere unde deapana amintiri.
Au renuntat la "gogosari", la freza nonconformista si la inscriptiile de pe haine. N-au renuntat la pasiunea pentru muzica si multi spun si acum ca Depeche Mode a ramas in ciuda trecerii timpului formatia lor preferata. "Acum sunt analist marketing la o firma din Timisoara. Trebuie sa ma imbrac tot timpul la costum, am renuntat la hainele din adolescenta, dar ascult in continuare aceeasi muzica. Bineinteles ca impactul nu mai este la fel de mare. Atunci era imediat dupa Revolutie, era ceva nou, astazi plaja este foarte intinsa si variata, totusi Depeche ramane trupa mea preferata", ne mai spune Dan.
Totusi, la vremea aceea, inceputul anilor 90 depesarii mai aveau o trasatura distinctiva. Conflictul "pe viata si pe moarte" cu rockerii.
Rockerii- verzii, albastrii si negrii!
Chiar daca pentru unii sociologi ciocnirea culturala dintre generatii a inlocuit clasa sociala ca forma primara de conflict in industrialismul modern, clasa a ramas un factor important in modelarea continutului diferitelor culturi ale tinerilor si chiar in cadrul aceleiasi "culturi muzicale". De exemplu, in Romania anilor 90 rockerii se imparteau in trei categorii: verzii, albastrii si negrii. Putini mai stiu astazi de aceasta distinctie care era facuta in virtutea apartenentei la un anumit statut social. Verzii erau cei mai saraci, purtau bocanci de armata, pantaloni din material tare, asemanator celui din care erau confectionate hainele militare. Albastrii erau ceva mai bogati, si denumirea vine de la blugii albastri, iar negrii erau cei mai bogati. Cei care aveau bani sa-si cumpere geci de piele, comandau si aduceau tricouri originale in afara, bineinteles tot negre, blugi negri sau panataloni de piele.
Rockeri de ieri, rockeri de azi! Conflict intergenerational?
Fumeaza, beau, nu le pasa prea mult de ceea ce se intampla in jurul lor, si adopta o astfel de atitudine doar pentru ca este ''cool''. Pretind ca nu sunt ca ceilalti, insa nu au nimic special. Imbracamintea uneori ponosita si accesoriile ''must-have'' : lanturi, bratari din piele, curele cu tinte. Gecile si pantalonii de piele nu prea mai fac parte din grarderoba lor, insa blugii, bocancii si evident pletele in vant inca sunt acolo. Rockerii batrani spun ca acestia nu mai sunt rockeri, ca ei nu ascultau de moda ci de idealuri mai inalte. "Dorinta de libertate, pasiunea pentru muzica, acum am impresia ca tinerii astia nu vor decat sa impresioneze, nu stiu cati din ei stiu ceea ce reprezinta rockul adevarat", spune Radu, care se autointituleaza drept un rocker "cu vechime".
"Daca ne strangem noi, oameni la 40 de ani, cu familii, copii, munca, tot suntem mai rockeri decat cei de astazi. Rockul este o stare de spirit, nu inseamna sa bei vodka pana dimineata si sa zdancani la chitara. Si noi faceam asta, dar o faceam firesc, venea de undeva din interior, astazi pentru multi este doar ceva ,cool'.", ne spune un alt roker din generatia 90, care nu a renuntat pana acum la plete, motocicleta si tot arsenalul care-i hraneste pasiunea pentru un stil muzical, transformat intr-un stil de viata.
Punkerii: Hai sa batem un metalist!
Subcultura punk, asociata muzicii, se caracterizeaza prin rebeliune juvenila, haine specifice, o varietate de ideologii anti-autoritariene si prin atitudine DIY ("do it yourself"). A fost de asemenea o subcultura care a respins cu dispret idealismul politic si prosteala flower-power californiana a mitului hippie", potrivit criticului Robert Christgau, de la New York Times Book Review. In Romania fenomenul a inceput sa ia amploare tot in prima parte a anilor 90.
Punkerii erau in conflict deschis cu rockerii "metalisti" si erau cunoscuti drept cele mai violente gasti dintre cele care se formau in jurul unor curente muzicale. Tatuaje , frizuri halucinante, zeci de culori si kilograme de fier: lanturi, curele, cercei, pircing-uri. Sunt foarte multi cei care spun ca in Romania nu a existat si nici nu exista miscare punk adevarata, insa si astazi mai vedem pe strada astfel de baieti si fete, acestea din urma uneori mutilate din dorinta de a se adapta unei stil de viata pe care nu se stie cat de mult il inteleg.
Hippiotii: Flower Power astazi doar in vestimentatie!
Haine viu colorate, imprimeuri florale sau exotice, pantaloni si jeansi evazati. "Intoarcerea la natura", la radacini si opozitie fata de tot ceea ce reprezinta dezvoltare tehnica. O moda care a luat amploare in SUA la inceputul anilor 60 dar care a avut reminescente si prin Romania. Astazi, hainele sunt din nou la moda: rochii lungi inflorate, haine franjurate, vestimentatie din materiale diverse, de la piele intoarsa la jeansi, ochelari de soare mari, camasi cu broderii florale si culori puternice. Stilul este unul simplist, natural, care exprima nonconformismul si libertatea. In Romania comunista din '69- '70 curentul nu a avut puterea sa nasca gasti in adevaratul sens al cuvantului insa ceva din parfumul Flower Power a fost si se mentine si astazi, este de ajuns sa arunci o privire pe strada.
Noile "gasti" emo-kids versus minimalisti!
Cu ce vine insa nou generatia actuala? Ei bine, nu cu foarte multe schimbari. Daca depesarii si-au dat obstescul sfarsit prin '94, '95 rockerii inca mai exista. Nemultumiti uneori de cei care le calca pe urme, raman unele dintre putinele gasti care isi pastreaza in linii mari caracteristicile pe care le au inca din "anii gloriei lor". Punkerii inca mai bat strazile in cautarea de rockeri cu care sa incinga o bataie, dar esenta tare a miscarii lipseaste, iar dupa cum spun unii carcotasi nici nu a existat vreodata in Romania. Ceva din micarea hippi pare sa se fi reactivat o data cu munca din ce in ce mai stresanta si patrunderea corporatiilor si globalizarii din ce in ce mai adanc in viata noastra. Natura este din nou cautata, dar aproape nimeni n u este dispus sa renunte la dus, apa calda, laptop sau telefon mobil chiar daca viseaza sa stea cat mai departe de vacarmul orasului.
Emo-kids
"Se imbraca exclusiv in negru, refuza orice urma de dragalasenie, sunt teribilisti si le place sa-si picteze unghiile in negru" - asa ar descrie una dintre sutele de definitii din The Urban Dictionary notiunea de Emo Kid. Minim trei piercinguri, breton de 5-10 centimetri, intins pe o parte a fetei sau peste unul sau chiar amandoi ochii, drept, negru inchis la culoare, ochii conturati si tot felul de haine care mai de care mai ciudate. Blugi stramti, tricouri stramte, curele cu tinte cu catarame, tenisi de panza, ochelari cu rama neagra groasa.
Unii dintre ei au mainile brazdate de urmele incercarilor de a-si incheia socotelile cu viata chiar daca la varsta pe care o au doar putini au o idee clara despre viata si despre ce inseamna ea. Fire Inside, Fall Out Boy, Funeral for a Friend, My Chemical Romance, Panic! at the disco, Taking back Sunday sunt printre piesele lor preferate, ascultatorii acestui gen de muzica au devenit 'emo-kids', felul in care se imbraca a devenit 'emo-style', felul in care se machiaza 'emo make-up'. Stilul muzical din care drvia aceste noi gasti a plecat din hardcore punk pentru a ajunge crapcore junk.
Totusi, "copiii emo" au aceleasi nevoi de a fi acceptati si intelesi, de a li se respecta spatiul personal si dorintele la fel ca toti ceilalti copii. Fiecare generatie a avut forma ei de rebeliune, de protest, de a atrage atentia. Este suficient sa ne gandim la "flower power", la generatia punk, cu tatuaje si piercinguri pe fata.
"Copiii si adolescentii au nevoie sa se identifice cu un model si sa faca parte din ceva. Parintii cu limitele si slabiciunile lor poate ca nu sunt modelul ideal si nici nu sunt experti in a crea un sentiment al apartenentei", spune psihologul Amalia Lungu, pe site-ul psihoterapie.net, precizand ca in locul parintilor ai caror copii fac parte dintr-o asemena gasca nu ar fi nici prea severa si nici prea ingrijorata, iar cheia unei buhne relationari o reprezinta comunicarea si increderea.
Minimalisti
"Lucrez cu adolescenti si ii apreciez. Nu ma deranjeaza vestimentatia, felul in care isi aranjeaza parul, accesoriile sau muzica pe care o asculta. Ma deranjeaza insa faptul ca uneori se exagereaza. Multi dintre acesti copii isi pun zece cercei in ureche doar sa atraga atentia asupra lor. Au nevoie de afectiune. Daca la inceputul anilor 90 moda rockerilor si a depesarilor era dictata de nevoia de libertate, de sentimentul ca s-a depasit Cortina de Fier si ca aceasta nu mai apasa greu asupra umerilor adolescentilor de atunci, astazi gastile se formeaza pentru ca de multe ori, copiii se simt foarte departe de parintii lor", ne spune Mihaela N., profesoara de psihologie la un liceu din Arges.
Tu pana unde te identifici cu muzica pe care o asculti?