Nonsensurile mele

Sunt o visatoare,o incurabila naiva ce a crezut si crede în oameni, în onestitate si cinste,lucruri destul de rare în zilele noastre.Mereu alerg spre visele pierdute în negura anilor pe care le poarta privirea ochilor încarcati de melancolie.Ma simt ca o frunza purtata de adierea destinului spre destinatia finala dar care vrea sa lase urme vizibile pe drumul ce i-a fost harazit de soarta. Privesc , uneori spre cerul albastru si gândul ma poarta prin locuri nebanuite, de mult timp îngropate în casa de flori a viselor.Nu stiu pâna unde voi merge ,dar stiu ca mereu voi fi asa,spre disperarea unora care nu vad mai departe de umbra copacului ce-i protejeaza de razele soarelui.Cred ca o sa spun niste nonsensuri care sper ca pentru voi sa devina sensuri:Eu sunt un ceas prietenosCu aripile-albastreAlunecând incet, duiosSpre cerul plin de astre.
Eu sunt doar clipa ratacitaPrintre nenumarate zile,Strabat o zodie ivitaLa mii si mii de mile.
Eu sunt doar gândul calatorCe trece printre stele, Azi duce-n suflet doar un dorCu aripi tot mai grele.