În cadrul unui studiu realizat în timpul unei simulări cu astronauţi antrenaţi să ajungă pe Marte, cercetătorii au descoperit că subiecţii care au mâncat alimente sărate au reţinut mai multă apă în organism, însă nu le-a fost mai sete decât celorlalţi şi aveau nevoie de mai multă energie.
Cercetătorii de la German Aerospace Centre, Max Delbruck Centre for Molecular Medicine şi Vanderbilt University au examinat legătura dintre aportul de sare şi nevoia de a bea apă, folosind simularea unui drum către Marte.
Specialiştii au pornit de la ideea, dovedită de altfel, că un aport sporit de sare stimulează producţia de urină şi au vrut să vadă dacă este adevărat că urinarea frecventă este declanşată de un consum considerabil mai mare de apă în urma ingerării unei cantităţi semnificative de alimente sărate.
Astfel, au simulat un drum lung parcurs de astronauţi, într-un mediu în care puteau controla şi măsura aportul de sare şi consumul de apă al fiecărui individ în parte. Aşa cum se aşteptau şi cercetătorii, rezultatele studiului au confirmat că un aport sporit de sare duce la un conţinut crescut de sare în urină, dar şi că există o legătură între nivelul de sare introdus în organism şi cantitatea de urină eliminată.
Cu toate acestea, nivelul sporit de urină eliminată nu se datora unui consum crescut de apă. Ba mai mult, subiecţii care au mâncat alimente mai sărate au băut mai puţine lichide, ceea ce a declanşat un mecanism menit să conserve apa la nivelul rinichilor.
"Natura a găsit, se pare, o cale de a conserva apa care, în mod normal, ar fi transportată de sare în urină."
Rezultatele arată, însă, că sarea ajunge în urină, în timp ce apa este transportată înapoi în rinichi şi în întreg organismul. În schimb, în loc să te determine să bei mai multă apă, un aport sporit de sare duce la apariţia senzaţiei de foame. Aşadar, pentru a evita un consum sporit de alimente, este recomandată limitarea aportului de sare.