Cu totii avem uneori cold feet. Unii fug din fata unui examen, altii din fata unei intalniri, unei relatii etc. Culmea e ca runaway bride vezi mult mai rar, decat barbati care sa dea inapoi, sa se eschiveze sau sa gaseasca “adevarate” scuze pentru ca nu vor sa se implice, alaturi de tine, in ce pui tu la cale acolo.
Chiar, ce faci cu un barbat care iti raspunde ca nu e pregatit sa se insoare si sa devina tata? Vreau sa spun, dupa ce i-ai spus ca ai ramas insarcinata. Ca se mai intampla. Dai inainte, cu tupeu? Dai inapoi, cu amaraciune? Iti asumi ce poti?
Am vazut multe cazuri de barbati care tremurau de frica numai la ideea de a deveni tata. Sa ii mai mentionez si pe cei care s-au dat viteji sa asiste la nasterea copilului lor si au lesinat in sala de nasteri? Sau, inainte de a se intampla evenimentul, au dat fuga sa cumpere ceva de la farmacie?
Noi femeile, credem ca ei chiar sunt sexul tare, puternic. Dar, de fapt, sunt niste sentimentali si sensibili ca si noi, de multe ori crescuti si ramasi (din pacate) legati de fusta mamei, si care se pierd usor cu firea. Nu putem decat sa ii intelegem. Avem si noi momente carora nu le facem fata prea bine. Deci, sa facem cu schimbul si, cand este necesar, sa luam taurul de coarne si sa le spunem: “Ei bine, stii ce?! Eu asta am hotarat, asta vreau sa fac. Ramane sa alegi tu pentru tine, daca ai alta optiune.”
La un pol ar fi sa planificati totul intr-o relatie, in amanuntime, iar la celalalt sa lasati lucrurile pe mana hazardului. Cred ca, pe undeva pe la mijloc intre acestea doua ar fi cel mai bine. Una e sa folositi cu randul, cand dormitorul (caminul) tau, cand al lui, alta e sa hotarati sa va mutati impreuna si sa incercati sa vedeti ce iese si, cu totul altceva, sa ii spui ca esti deja insarcinata si gata, acu tre sa ne luam, ca asa e corect.
Una dintre Rules of marriage era sa ii lasi cel putin 15 minute sotului, dupa ce se intoarce acasa. Adica, un minim de spatiu in care el sa isi faca trecerea de la mediul in care a fost pana atunci si cel de acasa, cu tine. Daca asta se aplica la un eveniment obisnuit, zilnic, atunci va dati seama ca ei au nevoie chiar de mai mult timp sa rumege lucruri serioase, care le pot schimba viata in mod ireversibil.
Daca tu nu te-ai protejat in timp ce faceai sex cu el, daca nu i-ai zis nici lui sa o faca, atunci crezi ca te simti indreptatita sa ii arunci vestea cea mare asa, cu nonsalanta, asteptand de la el sa se conformeze imediat. El stie ca protejatul e o chestie de bun simt, in cazul in care are o aventura de o noapte. Daca are o relatie de ceva timp, cu tine, atunci devine de la sine inteles ca tu esti cea care iti vei asuma in totalitate aspectul acesta. Poate suna nedrept dar, de cele mai multe ori, ei asa gandesc lucrurile. Si atunci, daca nici tu nu ai luat masuri de niciun fel, inseamna ca vrei sa ai un copil cu acest barbat. Ei bine, e nevoie sa pui asta in cuvinte. Lucrurile ramase nespuse, raman suspendate, dar exista undeva acolo. Si, nefiind rostite, nu fac altceva decat sa creeze confuzie si frustrare. De ambele parti.
Da, cred ca e mult mai simplu sa iti intrebi partenerul de viata: “Esti pregatit sa te casatoresti? Ai vreo intentie in sensul asta, cu mine? Vrei sa devii (candva) tata?
In felul acesta, amandoi veti da fata unei realitati; realitatea voastra. Si nu veti mai fi nici dezamagiti, nici speriati, nici fortati “de imprejurari” sa luati decizii care nu va avantajeaza si nu va fac neaparat fericiti.