Si simt o alta inlauntrul meu..
Niciodata n-am reusit sa vad nucul urias din fata ferestrei.
Si asta pentru ca nu e nicidecum urias cand il privesti de la etajul 3.
Pare mai degraba un maracine ratacit, o biata buruiana crescuta in asfalt.
Fac un efort sa-l vad doar pe el.
Printre crengile desfrunzite descopar, ca intr-o oglinda, blocul in care locuiesc.
Desi nu e acelasi.
Nici femeia dintre crengi nu sunt eu. N-am vorbit niciodata, doar am crescut impreuna.
Intr-o zi..
Intr-o zi nu va mai fi intr-o zi..
Ci altfel.
Foto: Vilia Lupu
Flori pentru sfinti
Pulovarul rosu
