Nu voi utiliza continuturile prezentate in sedinte care au avut ca obiect nunta, ci am sa incerc sa fac apel la imagini relativ cunoscute – va pot propune un clip publicitar, este cel referitor la acoperirea Vodafone si care pleaca de la ideea de nunta pe munte, ca ideal al cuplului. Este proiectul cuplului din clip, bazat pe o situatie reala, daca e sa credem ceea ce scrie pe ecran. Dar aceasta decizie a cuplului pune in evidenta urmatorul lucru – "ce facem cu restul lumii?". In acest moment se activeaza grupul intern al fiecarei persoane. Mama lui poate sa reprezinte in plan fantasmatic un pericol, mama ei o respingere, un alt tata persecutor sau protector, etc; variantele par egale cu numarul de fantasme existente. Exista mereu aceasta activare a grupului intern.
Prin grup intern inteleg modul de asezare a tuturor persoanelor considerate obiecte interne intr-o organizare data. Toti cei care reprezinta autoritatea sunt "asezati" intr-un anumit mod, si reprezinta toate persoanele care au fost asa ceva pentru protagonist. Aceste persoane din acest grup se raporteaza unele la altele si cu protagonistul intr-un anumit mod si au mereu acelasi tip fantasmat de relatie. Autoritatea poate sa fie persecutorie, indiferent daca e vorba de tatal protagonistului sau de ofiterul de credit de la banca unde solicita un imprumut. Acest lucru se intampla pentru ca grupul intern este activat astfel iar relatia cu persoana – autoritate se manifesta astfel. Acest grup intern presupune si modificarea pentru ca va exista mereu o abatere pe care transferul o permite. Aceasta mutare permite capacitatea oamenilor de a "lucra" cu propria persoana prin intermediul intalnirii cu Celalalt ca legatura. Tot acest lucru permite si psihoterapiei sa existe, iar specialitatea terapeutului este mereu in grup intern. El nu analizeaza relatiile sociale cu persoane reale si cele ale grupului intern prin care se fundamenteaza relatiile sociale mentionate mai sus.
Intrebarea "ce facem cu ceilalti" mai evidentieaza si un alt aspect important. Este intrebarea care se pune atunci cand cuplul se realizeaza. Ne putem imagina ca relatia lor isi face loc in campul social, ca incep sa fie receptati ca si cuplu. Fiecare realizare a acestui camp propriu conduce la o situatie aparte – este necesar ca acest camp sa ocupe un loc "intre" campul legaturii familiale existente deja (familia lui si a ei). Acest lucru presupune o agresivitate pentru ca se bazeaza pe desprinderea de familiile date si unde exista legaturi stranse. Exista la nunti persoane care plang si care spun ca o fac de fericire. Ele exprima ca o portavoce a grupului nuntas suferinta desprinderii. Faptul ca exista o desprindere care este ascunsa in spatele bucuriei nuntii are deseori multiple forme de manifestare – opozitia parintilor, incercarea lor de a se implica in nunta, permanenta presiune asupra cuplului, etc.