Autorul, plictisit, vanzandu-si la fel de plictisit, capodopera, la randul ei, prafuita deja? Eu asa banuiam ca ar fi, nimic mai mult, nimic mai putin.
Reticenta, mi-am indreptat pasii miercuri seara catre La Muse, un local primitor de pe strada Lipscani. Pasesc timid inauntru. Observ scena din dreapta, canapelele in stanga ocupate de fel de fel de oameni, cu totii asteptand ceva. Atmosfera de roman politist se simtea in aer, suspansul crestea in ritmul melodiilor din fundal. Toti asteptau sa inceapa. Ce anume? O altfel de lansare.
In centrul incaperii observ o doamna prezentabila, blonda, ce intretinea o discutie cu un domn care parca ii sorbea fiecare cuvant. Scena imi parea inspirata dintr-un film cu gangsteri. O femeie fatala pe care n-ai vedea-o altcumva decat la bratul unui mafiot temut.
Experta intr-ale seductiei, femeia aceasta se pricepe al naibii de bine la dans. Ca doar asa ii sta bine unei eroine de roman politist. Da, si eu, alaturi de multi alti cititori, sunt convinsa ca Monica Ramirez este insusi personajul feminin din fiecare roman pe care l-a dus la bun sfarsit.
Familia, copiii, scrisul si dansul sunt doar incercari de a-si ascunde adevarata identitate. In spatele acestor masti de om obisnuit se afla femeia puternica, exploziva, eroina din ''Asasin la Feminin'' si ''Identitati Secrete''.
Desi asa am fost amenintati, nu s-a lasat cu impuscaturi, sau cel putin, nu cu gloante adevarate. Am ajuns acasa nevatamata, doar ca, odata ce am rasfoit paginile romanului ''Traficantul de umbre'', nu l-am mai putut lasa din maini. In metrou, autobuz, pe scari, sau mai degraba pe langa trepte, am ramas cu gandurile concentrate pe ceea ce initial imi parea doar un titlu inspirat.
Marturisesc faptul ca nu eram un consumator de astfel de scrieri. Cu urmariri si impuscaturi cat cuprinde, comploturi si mafioti, teroristi si organizatii atat de bine camuflate incat sunt luate drept Mos Craciun ori Iepurasul de Paste.
Dar reticentele au disparut odata cu aparitia lui Laurence. Nu chiar protagonistul pe care mi-l imaginam si totusi, descrierea lui m-a luat pe nepregatite, punand stapanire pe imaginatia mea. Ochii lui exprima intreg misterul personajului construit de Monica Ramirez. Culoarea lor spune tot: albastru acvamarin.
Si despre ea trebuie sa va spun. O cheama Sybille. Un nume frumos, pentru o fata pe masura lui Laurence. Acum probabil va inchipuiti ca urmeaza, cum e si firesc intre oameni frumosi, o poveste de dragoste.
Ei bine, n-am sa va stric placerea de a afla singuri. Va spun numai atat: '' Tradare, loialitate, umbre, lumini... in lumea lui nimic nu este ce pare a fi!"
Ma bucur ca am avut onoarea de a sta de vorba cu Monica Ramirez, autoarea titlurilor mentionate. Aici gasiti si un interviu din care puteti afla povestea din spatele acestor romane. Pot spune ca aceasta lansare inedita a fost o alegere inspirata pentru o seara reusita. O lansare cu cantec, sau, mai degraba cu... tango.