Pe de alta parte, a nu mai face asta nu este un proces deloc facil, ci mai degraba unul complex, care necesita multa atentie, grija, implicare, staruinta si cel mai important: dorinta de a VEDEA si RECUNOASTE faptul ca faci acest lucru, si anume, ca ii "investesti" pe ceilalti cu fricile tale. De fapt, intreg procesul asta are legatura cu a-ti cunoaste finta in esenta ei, dand la o parte straturile de noroi si descoperind incet-incet diamantul care esti TU.
Ai pasit pe drumul catre tine, in momentul in care intelegi ca a-ti dori sa-ti cunosti indeaproape fricile poate fi intr-adevar primul pas in a te elibera de ele… Si drumul poate fi lung…de cele mai multe ori este. Insa, chiar si asa sau…cu atat mai mult, satisfactiile vor fi pe masura. Unoeri este greu si ai vrea sa te intorci. Insa "locul" din tine pe care l-ai parasit, nu l-ai lasat pentru ca ti-a fost bine acolo. Si mergi mai departe…pana cand dai de haul interior, iar drumul pana acolo e presarat cu multe si diverse provocari, obstacole, incercari, indoieli…te simti pierdut si ratacit, apoi te regasesti si crezi ca nu te mai poate intoarce "nimeni" din drumul tau, apoi iti dai seama ca mai ai totusi multe lucruri de asimilat…realizezi ca granita dintre teoretic si practic este demarcata de o linie fina si subtila si ca de fapt, habar n-ai ce ai reusit sa integrezi la nivel aplicativ din provocarile prin care ai trecut. Si cauti altii ca tine, cauti confirmari si sustinere.
Vrei sa stii ca nu esti nebun. Dar! Ai parte de revelatii fantastice, de trairi absolute superbe…ajungi sa faci cunostinta cu noul TU autentic care te va surprinde in mod placut de multe ori, simti cum te apropii de Adevar si simti Divinul din tine si din ceilalti. Iubirea insasi capata alte dimensiuni. Intelegi apoi, ca TU esti mult mai mult decat vezi in oglinda. Se prea poate desigur, sa ajungi si la concluzia ca, pe drumul acesta nou, nu stii de fapt, nimic. Iar asta e un punct fantastic de plecare. Cand accepti ca nu stii nimic, de fapt esti foarte deschis catre…a sti totul, intr-un mod paradoxal.
Fricile reprezinta doar un capitol din drumul acesta de parcurs catre tine…catre esenta fiintei tale. Eu sunt pe drum. Inca n-am ajuns la destinatie. Nici nu stiu daca as recunoaste-o. Chiar asa: cum si cand poti spune – gata, am ajuns sa ma cunosc suficient, am evoluat spiritual indeajuns, am ajuns la destinatie? E hilar.