Se spune ca fericirea zace in tine. Dar daca ti-e teama sa te descoperi, sa-ti testezi limitele, pentru ca asculti de gura lumii si nu vrei sa-ti rupi picioarele, atunci ramai la sol, in siguranta si nefericit.
N-ar fi cazul sa nu mai semanam teama la fiecare pas pe care il facem? Nu esti mai fericit pe masura ce iti dovedesti ca poti fi mai bun, mai curajos?
E drept, poate ca nu toate limitele pe care incercam sa le depasim au un rezultat favorabil pe termen lung, insa nu e de datoria noastra sa incercam? Nu e firesc sa deschidem usi, sa dam la o parte panza de paianjen, sa aprindem lumina?
“Chiar si cu riscul de a exploda aprinzand un chibrit intr-o incapere plina cu gaz?”, ar intreba unii...
As raspunde ca poti sa-ti testezi limitele informat fiind, insa pana la urma, nu poti sa cunosti exact consecintele actiunilor tale. Nu poti decat sa anticipezi un “worst case scenario” si sa ti-l asumi sau nu.
Si-aici isi baga inevitabil coada frica de necunoscut mostenita din generatie in generatie. Noroc cu reprezentantii mai rasariti ai speciei umane, care au inteles ca si curiozitatea are un rost, ca altfel ne leganam si acum in copaci!
Revenind, insa, la consecinte, ce te faci totusi cu urmarile pe care nu le-ai calculat? Avand in vedere ca de-a lungul vietii avem curajul sa facem unele salturi cu riscuri clare, pe care alegem sa le ignoram doar de dragul de a gusta fericirea, nu vad de ce nu am inchide ochii si acolo unde nu cunoastem pe deplin consecintele.
Daca in momentul in care vrei sa faci un pas nu vezi nimic rau in a-l face, de ce sa ramai in intuneric doar de teama ca poate te asteapta vreun pericol dupa colt? In ritmul asta nu mai iesi din casa...
Tot ce castigi in viata castigi asumandu-ti un risc, asumandu-ti o eventuala pierdere.
Prajitura aceea delicioasa vine cu riscul unor kilograme in plus.
Sexul vine cu riscul de sarcini nedorite, boli cu transmitere sexuala si cate si mai cate.
Pasiunea pentru sport si gustul pentru adrenalina in general vin cu riscuri majore pentru sanatate.
Dragostea vine si ea cu riscul de a piede obiectul afectiunii tale.
Alegerea unei cariere solicitante, dar pline de satisfactii, vine cu riscul de a pierde trenul maternitatii, cu riscul de a nu avea familia pe care ti-ai dorit-o.
Daca-i pe asa, fericirea nu-i pentru fricosi! Fericirea e pentru cei care fac alegeri si nu dau inapoi. As tinde chiar sa spun ca fericirea este accesibila celor care nu si-au pierdut inca acea curiozitate care atinge apogeul in primii ani de viata. Multi o pierd insa in urma unor experiente nefaste si nu poti decat sa concluzionezi ca maturizarea poate fi foarte bine sinonima cu nefericirea.
Nefericirea apare cand nu mai intelegi rostul de a face un pas inainte. Cand nu esti curios sa afli cum reactionezi intr-o situatie sau alta. Cand iti pierzi curajul de a o lua de la capat dupa ce ti-ai julit genunchii incercand sa dovedesti copacul din gradina.
Tu cand ti-ai testat ultima oara limitele? Poti spune cu mana pe inima ca ai fost cu adevarat fericita in ultima vreme?