Obosim sa mai iubim, de la o vreme... Ne obosesc mesajele, intalnirile, sarutarile, venirile, plecarile, asteptarile... Ne invartim in jurul neputintelor noastre ca niste caini in jurul cozii, nestiind totusi cum sa ne stapanim visarile...
Si obositi de atata realitate inchipuita ne refugiem in singuratati urate si triste, ne alergam demonii inchinandu-le osanale, le dam putere cu propriile minti, ne legam de trecut precum barcile de malul ce le putrezeste...
Cand obositi de tot si de toate vom intelege ca viata-i o asa minunata-ncercare, ca nu vom fi niciodata mai frumosi sub soare ca atunci cand obositi de tot si de toate, le vom iubi mai mult si mai mult fara incetare pe toate..!!
Nu-i niciun motiv in viata sa obosim, decat pacatul de a fi uitat sa traim!
Nu te iubesc oricum!!
