Cati dintre voi nu ati avut momente in viata in care sa va simtiti slabiti, obositi, fara putere de munca si cu moralul la pamant? Pentru aceste stari, nu e de vina nici astenia de primavara, nici zilele din ce in ce mai scurte ale toamnei. Sunt perioade in care organismul nostru are nevoie de cantitati mai mari de vitamine si minerale pentru a face fata solicitarilor deosebite determinate de schimbarile de anotimp, variatiilor mari de temperatura, epuizarii fizice sau intelectuale si nu in ultimul rand pentru a-si creste imunitatea si a lupta eficient impotriva bolilor.
Pe linga vitamine, al caror rol este incontestabil pentru sanatatea noastra, mineralele sunt si ele legate de functionarea normala a tuturor proceselor de sinteza din organism, fierul fiind de departe unul dintre cele mai importante. Cuvantul „anemie” ne duce automat cu gandul la o stare de oboseala, de lipsa de elan si de putere de munca, care poate fi cateodata simptomul direct al scaderii cantitatii de fier din sange.
In termeni medicali anemia este o afectiune complexa in care exista un deficit al dimensiunilor si numarului eritrocitelor (celulele rosii din sange) sau a cantitatii de hemoglobina pe care acestea o contin, fapt ce duce la perturbarea schimburilor de oxigen si dioxid de carbon dintre sange si celule.
Cea mai mare parte a anemiilor sunt cauzate de absenta unor elemente indispensabile sintezei normale a eritrocitelor, cel mai frecvent fierul, vitamina B12 si acidul folic. Alte cauze de anemie sunt hemoragiile, bolile cronice si genetice, anumite clase de medicamente.
Anemiile care au la baza un aport scazut de fier, proteine, vitamine (B12, acid folic, acid ascorbic) cupru sau alte metale, sunt numite de obicei anemii nutritionale, cele mai frecvente fiind anemiile cu carenta de fier sau acid folic.
Anemia feripriva
Cauzele cele mai frecvente ale lipsei de fier in sange sunt:
1.aport alimentar defectuos, sarac in fier de obicei la vegetarieni
2.absorbtie scazuta din tubul digestiv: diaree, boli intestinale, gastrite, medicamente antiacide.
3.nevoi crescute necesare dezvoltarii la copii, adolescenti, gravide sau femei care alapteaza.
4.pierderi crescute determinate de: menstruatii excesive la femei, hemoragii, ulcer perforat, hemoroizi, varice esofagiene, paraziti intestinali, boli maligne.
5.eliberarea scazuta a fierului din depozite sau folosirea lui defectuasa – in bolile cronice.
Diagnosticul anemiei feriprive se face prin simple teste de sange:
sideremia – valori normale : 50-140 mg% la femei si 70-150 mg% la barbati.
-hemoglobina – valori normale: 11-15g% la femei si 13-17g% la barbati.
-hematocritul – valori normale: 36-44% la femei si 40-54% la barbati.
Semne clinice
Anemia descoperita prin testele sangvine este ultimul semn al unei afectiuni cronice caracterizata printr-o lipsa de fier pe termen lung. Cu alte cuvinte carenta fierului se instaleaza progresiv, afecteaza o multime de organe si sisteme si abia la final cand toate depozitele au fost epuizate apare si in sange prin scaderea fierului circulant si al hemoglobinei.
Simptomele anemiei feriprive sunt:
-scaderea performantelor fizice si de efort datorita afectarii functiei musculare.
-oboseala, anorexie si modificari de comportament datorita afectarii neurologice.
-tulburari de crestere si dezvoltare la copii
-scaderea imunitatii si cresterea riscului la infectii – apare in fazele precoce ale carentei fierului
-modificari ale structurii si functiei tesutului epitelial din limba, gura, stomac, unghii. Apar in cazul anemiei severe si se traduc prin : piele palida, conjuctiva oculara de culoare roz (in loc de rosu), unghii subtiri si aplatizate, atrofia papilelor linguale (uneori limba poate fi perfect neteda), gastrita cu scaderea secretiei acide a stomacului, stomatita angulara (colturile gurii crapate).
Tratamentul trebuie sa fie tintit asupra cauzei care a determinat aparitia anemiei si consta in administrarea orala de fier, de preferat forma feroasa (Fe 2+) nu cea ferica (Fe 3+).
In functie de severitatea anemiei si de toleranta individuala la suplimentele de fier, doza zilnica de fier variaza intre 50-20 mg la adulti sau 6mg/Kg corp la copii. Suplimentele de fier, este indicat sa fie luate inainte de masa pentru ca se absorb mai bine, in schimb ele provoaca tulburari digestive: greata, arsuri epigastrice, balonare, diaree sau constipatie. Acest disconfort poate fi diminuat prin fragmentarea dozei zilnice in minim 3 prize si prin cresterea progresiva a dozei pe parcursul a 3-4 zile. Folosirea concomitenta a vitaminei C ajuta la o absorbtie si mai mare a fierului.
Eficienta tratamentului se vede rapid, (nivelul hemoglobinei incepe sa creasca dupa a–4-a zi) insa suplimentele de fier trebuiesc luate in mod continuu timp de cateva luni, astfel incat sa fie restaurate inclusiv rezervele de fier ale organismului.
Tratamentul nutritional
In completarea suplimentelor farmacologice cu fier, o atentie deosebita trebuie acordata si alimentelor bogate in fier deoarece 80% din aportul zilnic de fier trebuie asigurat din nutritie (1,8-2 mg/zi).
Produsele alimentare cu continut mare in fier sunt: ficat, rinichi, carne de vita, galbenus de ou, fructe uscate, fasole si mazare boabe, nuci, plante cu frunze verzi, cereale si paine integrala, fulgi pentru micul dejun cu adaos de fier.
Exista mai multi factori care influenteaza biodisponibilitatea fierului, cel mai usor fiind absorbit fierul-hem (din carne rosie, peste si pui) fata de fierul non-hem (din oua, cereale, legume si fructe) care se absoarbe in proportie de doar 3-8%.
Pentru a maximaliza absorbtia fierului si a preveni anemia feripriva trebuie sa respectam urmatoarele reguli:
-diversificarea alimentatiei astfel incat sa cuprinda cat mai multe surse de fier
-fiecare masa trebuie sa contina o sursa de vitamina C pentru facilitarea absorbtiei fierului
-consumul zilnic a cel putin unui produs bogat in fier-hem (carne rosie, peste, pui)
-evitarea consumului unor cantitati mari de ceai sau cafea la mese deoarece tanina continuta de ele scade cu 50% absorbtia fierului.
-evitarea alimentelor ce contin EDTA, un aditiv ce scade cu 50% absorbtia fierului (cititi etichetele !!!)
-scaderea consumului de lapte la 3 cani/zi deoarece calciul din lapte blocheaza fierul si asocierea lui cu fulgi de cereale imbogatiti cu fier
-evitarea produselor complet nerafinate (paine, cereale, soia) bogate in fitati, oxalati si fosfati care reduc absorbtia fierului.
Anemia cu deficit de acid folic
Carenta de acid folic si vitamina B12, esentiale in sinteza nucleoproteinelor (DNA), determina schimbari functionale si de structura ale tuturor celulelor din sange (eritrocite, leucocite, trombocite) si afecteaza inclusiv precursorii lor din sange si maduva osoasa.
Cauzele sunt similare cu ale unei anemii feriprive:
-aport scazut prin diete vegetariene stricte si alcoolism cronic
-absorbtie scazuta: boli gastro-intestinale, afectarea intestinului subtire in treimea superioara, sindroame malabsorbitive. Cea mai frecventa cauza a carentei de vitamina B12 este lipsa factorului intrinsec (IF) fara de care ea nu se poate absorbi din intestin.
-utilizare defectuasa: interactiuni cu diverse medicamente
-nevoi crescute de B12 si acid folic: hipertiroidism, copii, adolescenti, gravide
-excretie crescuta: boli hepatice si renale
Diagnostic
Scaderea acidului folic din sange apare rapid, dupa 2-4 luni de dieta saraca in acid folic toate depozitele fiind epuizate. In cazul vitaminei B12 este nevoie de ani de zile de dieta saraca in B12 care sa determine golirea completa a depozitelor. De multe ori carenta de vitamina B12 trece neobservata, fiind corectata doar nivelul acidului folic, ceea ce duce la tulburari neuropsihiatrice ireversibile.
Trebuie diagnosticat atent tipul de carenta ce a dus la aparitia anemiei si corectata pe masura.
Semne clinice
Carenta de vitamina B12 afecteaza pe langa hemograma si tractul gastro-intestinal, sistemul nervos central si periferic spre deosebire de carenta de acid folic, care se reflecta mai ales in forma si dimensiunile eritrocitelor. Anemia care apare se numeste anemie megaloblastica si este caracterizata de eritrocte imature (megaloblastice) si cu dimensiuni mari deoarece proteinele necesare sintezei lor nu pot fi sintetizate adecvat.
Semnele clinice ale deficitului de acid folic sunt: oboseala, dispnee, diaree, iritabilitate, glosita, anorexie, scadere ponderala.
Tratament
Suplimentele orale ce contin acid folic (1mg/zi) pot duce la refacerea depozitelor de acid folic dupa 2-3 saptamani, apoi fiind suficienta o doza de intretinere de 50-100 micrograme/zi. Dupa 24-48 ore de tratament semnele clinice se imbunatatesc iar valorile hematologice intra in normal treptat dupa 1 luna.
Dupa ce anemia a fost corectata pacientul trebuie sfatuit sa manance zilnic cel putin o portie de fructe sau de legume proaspete, neprelucrate termic deoarece caldura distruge acidul folic.
De exemplu 1 pahar de suc proaspat de portocale asigura un aport de 135 micrograme acid folic.
Dietele bogate in proteine (1,5 proteine/kilogram corp) sunt benefice atat pentru o buna functionare a ficatului cat si pentru regenerarea sangelui. Carnea rosie (de vita si porc), ouale, laptele si produsele lactate constituie o sursa bogata de vitamina B12, in schimb trebuie tinut cont de aportul de colesterol. Ficatul de orice fel poate fi introdus frecvent in dieta reprezentand o sursa ideala de fier, vitamina B12, acid folic si alti nutrienti esentiali.
Nu in ultimul rand legumele proaspete, mai ales cele cu frunze verzi si continut crescut de fier si acid folic, trebuie sa fie prezente la orice masa si , spre bucuria voastra, in cantitati nelimitate.
Sa consumam peste in mod corect
Au...ma doare burta!
