In acea noapte, dantelata cu gheata, m-a vazut. Cocotata pe un scaun, cu nasul lipit de geam, scrutam cerul aurit din jurul Lunii, in nadejdea ca o sa gasesc drumul spre casuta lui Mos Craciun. De bucurie ca m-a gasit, a luminat turturii de la streasina si a pus margaritare pe ramuri.
L-am intrebat daca stie unde sta Mos Craciun, daca l-a vazut, cum este sania lui, de unde are atatea jucarii, daca se duce la toti copiii din lume, cum are timp sa ajunga la toti intr-o singura noapte si daca are si pentru mine darul care mi-l doream, ca doar fusesem cuminte, nu mai zaharisisem dulceata bunicii si nici nu mai facusem rochite papusii, din salul mamei. M-a sfatuit sa-mi pun dorinta in cutiuta unei stele si el o va trimite Mosului, dar numai cu o singura conditie: cand el se va juca cu pernitele norilor, scuturand fulgi de nea, eu sa-i fac cu mana de la fereastra, dovada ca nu l-am uitat. Mai sunt cateva zile pana la Craciun, anii au trecut, multi, si ma intreb ce mai face oare Omuletul de pe Luna? Ma indrept spre fereastra si chiar daca nu ninge trimit salutul meu catre el... Ma astepta, avea Carul Mare pregatit gata, sa inconjuram Luna si sa umplem stelutele cu vise ca Mosul sa le gaseasca. L-am imbratisat sub pleoape, atat de tare ca era sa-l scap pe obraz. Noroc ca s-a agatat de o raza de luna ce iscodea chipul tau.
Mi-a marturisit ca in fiecare iarna, a asteptat sa-l caut, sau macar sa mai pun ceva in cutiuta pentru Mos Craciun. Ba chiar Mos Craciun intrebase de mine si i se paruse ciudata tacerea mea, asa ca au hotarat impreuna sa-mi faca cel mai frumos dar care si-l poate dori cineva.
Intorc privirea catre tine, tu zambesti in somn complice si inteleg. Te iubesc Omulet de pe Luna, Craciun fericit si salutari lui Mos Craciun! Sa nu uiti sa-i spui ca eu nu am incetat nici o clipa sa cred in el!