A fost o vreme cand refuzam sa ma uit la televizor. Mai ales dupa ce am aflat cum sunt admise stirile intr-o emisiune. De ce as fi de acord sa ma otravesc cu ceva special ales sa ma otraveasca?
De la o vreme insa ma uit. Trebuie sa stiu pe ce lume traiesc, mai précis pe ce lume crede lumea din jur ca traieste. Si ma uit de parca as veni de undeva din viitor, de parca o masina a timpului m-a azvalit inapoi cu 200 de ani in aceasta zi cu soare. Ma uit la stiri si sufletul mi se umple de mila. Acesti oameni vor muri si nu isi va mai aminti nimeni de ei. Oricat de ingrozitoare ar fi faptele lor, de vulgare, de insipide. Nimeni nu isi va mai aminti de ei oricum. Probabil asta e si ideea. De aceea sunt alesi. Sa nu fie retinuti pentru ceea ce fac.Ce folos ca ai fost la televizor daca o tara intreaga s-a scarbit de tine?
Nimic din ceea ce i-au facut sa apara la televizor nu va fi menit sa-i scoata din mocirla spirituala in care colcaie incantati de parca ar fi intr-un jacuzzi.
Nu-mi place sa ma uit la stiri. Ma simt de parca as avea 200 de ani…
Fetita bolnava
Copilarie
