Sunteti niste crengi uscate cazute din padurea Iadului,
In cenusa o sa va transformati, in soba vietii voastre,
Fara ca lumina si caldura sa emanati...crengi uscate si putrede ce sunteti. !
Cu fumul vostru negru ma inecati,
Si focul ma arde,sunteti niste Diavoli impielitati
Ce ma taraste in padurea Iadului.
Cateodata mai reusesc sa scap,din ghearele mortii
Ma tarasc ca o rama prin pacat
In eternul sentiment al existentei.
Oriunde ma ascund, de voi nu scap
Vad de la rasarit la apus fum si foc amestecat
Imi vine sa intru in pamant, dar si ala este plin de pacat.
Crengi uscate si putrede trosnesc in focul ce le ard,
Intreg Pamantul este un nor intunecat ce sta sa se rupa
Totul o sa cada in extaz si moartea o sa invinga.
Nu stiu de ce sunteti asa, si vise distrugeti
Atat de mult va bucurati cand invingeti
Nu mai fi copac in padurea Iadului...fii floare in gradina Raiului !.
Oare de ce?
Singur pe carari
