Daca v-ati gandit vreodata ca aceasta pasiune pentru ingrijirea parului dar si pentru coafuri este o tendinta recenta, adica specifica epocii in care traim, v-ati inselat.
Lungimea, forma, culorile au avut cateva variatii seminficative de-a lungul aniilor. Daca privim spre trecut parul a avut o insemnatate foarte mare atat pentru femei cat si pentru barbati.
Atentia pe care o acordau parului devenea un adevarat cult, daca inainte parul se purta in coafuri foarte sofisticate, in zilele noastre parul coafat cat mai simplu si natural exprima cel mai bine frumusetea unei femei.
Din vremurile preistorice, oamenii s-au tuns, au impletit si si-au vopsit parul. Acest lucru denota faptul ca parul a reprezentat un punct de interes atat pentru barbati cat si pentru femei, indiferent de pozitia sociala sau statut.
Asirienii antici purtau stiluri de par incretite, iar prin contrast, egiptenii antici, atat barbatii cat si femeile, isi radeau capetele si purtau peruci. Evreilor li se interzicea prin legea biblica sa-si taie parul sau barbile. Astfel, urmand traditia antica, barbatii evrei ortodocsi in decursul secolelor au purtat par si barbi lungi.
Se pare ca inainte parul scurt reprezenta un semn de robie sau de pedeapsa. Printre grecii antici, baietii mai mici de 18 ani purtau in general par lung. Triburile germanice si celtice din Europa de nord purtau par si barbi lungi.
In tarile islamice, atat barbatii cat si femeile continuau sa urmeze traditia, ascunzandu-si parul in public sub acoperaminte de cap, turbane sau voaluri. Prin secolul X, nobili europeni purtau parul adunat la gat, iar parul femeilor era lung si in general impletit.
In secolul XV doamnele distinse din Europa de Nord isi taiau putin bretonul ca sa aiba frunti mai late.
In secolul XVII barbatii europeni la moda purtau bucle lungi de Cavaleri, adesea incretite, stivuite si parfumate.
In secolul XVIII femeile purtau mai intai par foarte scurt pudrat, incretit sau cret, dar prin anii 1770 ele au adoptat un stil de pieptanare a parului lor in constructii de sarme elevate, tampoane si par fals, pudrate si variat decorate.
In secolul XIX atat barbatii cat si femeile isi taiau parul foarte scurt, precum imparatii romani, sau femeile isi suceau parul in noduri grecesti, cu incretituri scurte facuta dupa forma fetei, sau mai tarziu in cosite netede din jurul capului.
Pentru mii de ani, societatea a fost impotriva taierii parului, abia la inceputul secolului XX practica a castigat si a detinut o acceptare larga.
Dupa Primul Razboi Mondial devenise o moda pentru femeile sa poarte parul tuns scurt, adesea permanent.
Aproape toate societatile au gasit a fi necesar sa taie sau sa-si restranga parul ca sa lase fata libera.
Ca rezultat al Primului Razboi Mondial, femeile isi taiau sau isi faceau buclele la par ca un simbol de emancipare politica si sociala al lor. Apoi a urmat o succesiune de stiluri de par prelins, scurt, inspirat din starurile de film. Parul scurt a crescut mult popularitatea permanentului.
In anii 1950 inventia sulurilor de incretit a facut aparitia tunsorii foarte scurte italiene. In timp ce tinerele femei active, familiare au lasat palariile, stilurile de par bufant si cel plan, taieturile geometrice au devenit cu toate importante.
Aceasta trecere prin istorie are rolul de a va dezvalui faptul ca desi tendintele in ceea ce privese parul au trecut de la o extrema la alta: scurt-lung, trebuie sa observam ca toate aceste modele din trecut se reflecta si astazi in coafuriile moderne.
Desi stilisti dar si creatorii de moda incearca sa fie pioneri in industria hair-styling-ului si sa creeze tot timpul ceva nou putem recunoaste ca nimic nu este nou si mai toate coafurile si tunsorile sunt inspirate din trecut, acestea fiind interpretate si reinterpretate continuu, ce-i drept intr-o maniera ceva mai avangardista si impunatoare.