Fiecare persoana adulta, barbat sau femeie, ar putea sa spuna atunci cand ii ceri sa gaseasca unul sau doua cuvinte pentru a descrie intimitatea sexuala: dorinta, joaca, incredere, putere, relaxare, placere, atingere, destindere, el si ea, noi, comuniune, etc.
Stresul acumulat in diferite arii de viata, fie profesionala sau relationala, poate aduce acest dezechilibru in modul in care hotaram sa ne directionam energia si disponibilitatea. Atunci cand ne simtim coplesiti de activitatile zilnice, cand organismul este obligat sa raspunda la noi solicitari, fara a avea ragazul necesar pentru a fi din nou pregatit sa raspunda la acestea, se instaleaza sentimentul de a fi sub presiune, de a simti o stare de incordare la nivel fizic si mental. Aceasta stare de incordare devine principalul obstacol in a fi atenti la ce anume isi doreste corpul si persoana noastra: de a fi destinsi, de a ne juca, de a fi tandri si a primi tandrete. Ce ne ramane de facut?
Sa intelegem ca noi suntem cei care hotaram ce este important in viata noastra si sa stabilim ferm ca intimitatea sexuala nu este doar ceva ce tine de chef, ci presupune sa-mi pregatesc corpul si sa las ca mintea sa vizualizeze momentele de destindere si satisfactie pe care ea poate sa mi le ofere.
Sa pastram momentele de grija si tandrete fata de partener manifestate prin gesturi tandre si cuvinte, care sa-l faca sa se simta apreciat si admirat de noi. Nu in ultimul rand, sa nu uitam de complicitate, obtinuta prin acele priviri, cuvinte sau gesturi stiute doar de cei doi parteneri.
Sa nu-l acuzam pe celalalt si sa acceptam aceasta dificultate ca fiind cu egala responsabilitate pentru ambii parteneri, sa acceptam un dialog.
Daca dificultatile se mentin si chiar ajung sa perturbe si alte aspecte ale vietii personale de cuplu, sa cerem ajutorul fara a lasa ca temerile sau pudoarea sa ne impiedice sa ne recapatam starea de sanatate si incredere.