Nu conteaza ca citim fizica cuantica, psihologie sau filosofie, cam toate, la un momen dat, sustin acelasi lucru. Un lucru esential pe care, se pare, oamenii, ingraditi de ei insasi, nu pot sa-l perceapa ca facand parte dintr-un adevar universal.
Sa luam verbul "a insela", caci despre el vreau sa vorbesc. Si sa-l perpelim pe toate partile. Ati insela partenerul, asteptarile etc. Nu, nu asteptarile voastre, ci pe ale altora. Da, sa zicem, ca partenerul ar putea fi inselat. Doar tot vorbim despre asta si auzim tot timpul. Cutare l-a inselat pe cutare, ce nenorocire. Sau X il inseala pe Y. Ne oripilam. Nu se poate asa ceva. De ce cineva i-ar face asa ceva partenerului sau? Este inacceptabil. Si apoi tot vorbim despre inselat, mergem la psihiatru, incercam sa intelegem de ce, cum si cand si unde am gresit noi, cei inselati sau ei, nu conteaza foarte mult.
Dar v-ati gandit vreodata ca de fapt nu aveti cum sa va inselati partenerul? Asa ceva nu exista. Sa fiu mai clara. Nu conteaza ca aveti sau nu acte cu cineva, pentru ca o fiinta nu poate apartine altei fiinte. Asta e alegerea fiecaruia. Asa ca nu poti insela pe cineva care nu-ti apartine si caruia nu-i apartii. Stiu ca cei mai multi au impresia asta, ca celalalt le apartine. Ca e al lor si nu mai are dreptul de-a mai fi al altcuiva niciodata. In vecii vecilor. Acest lucru a fost inventat de-a lungul timpului de oameni. Dar adevarul este ca suntem fiinte libere si ne putem darui cui dorim, fara a avea sentimentul ca am inselat. Nu ne putem insela decat pe noi, nu avem cum sa-i inselam pe ceilalti, chiar daca lucrul asta a intrat in mentalitatea comuna.
Oamenii ar trebui sa inteleaga o data pentru totdeauna ca ei isi apartin doar lor si ca doar lor isi pot face rau. Nu e egoism, e doar libertate.
Ati putea vedea lucrurile astea ca o desfranare, dar nu e deloc asa. Nu exista libertate cu limite. Asta trebuie inteles. De aceea societatea a creat structura guvernamentala, pentru a impune limite si a le fura celorlalti libertatea de-a fi asa cum au fost lasati pe pamant. Viata inseamna sa stii sa gresesti, pentru ca numai asa te poti maturiza. Sa stii sa te avanti in necunoscut fara nici un fel de frica si sa traiesti pe propria-ti piele experienta libertatii.
Eu una m-am saturat de articolele in care se tot vorbeste despre inselat. Despre cartile care iti explica cum poti trece peste asemenea momente. Nu ar trebui sa fie nimeni atat de plin de sine incat sa creada ca celalalt ii apartine. Nu ar trebui sa ne conditionam intre noi, sa ne punem piedici. Dar cel mai rau e ca mintea noastra o face in fiecare zi, pentru ca nu stie cum sa se elibereze.
Pentru mintea noastra totul inseamna societate si regulile ei. Asemenea reguli nu exista. Noi le-am inventat, de frica. Nu inteleg ce fel de frica, dar cu siguranta ca exista una suprema si nu ma refer aici la moarte. Cine stie, poate ca de fapt, asa cum spunea poetul Rumi, ne e frica de propria noastra nemurire. Nu cred nici in pacatul de-a insela, nici in faptul ca cineva o poate face. Acestea sunt cliseele unei societati anormale, care n-a fost creata sa functioneze asa. Oamenii ar trebui sa fie liberi. Sa lase inima sa decida in locul creierului, atunci ar fi cu adevarat fericiti si ar intelege care le e drumul in viata.
Oana Stoica Mujea