Cum aleg spectatorii piesele?
In timp ce ma documentam pentru articolul meu, prima curiozitate a fost sa aflu in functie de ce isi aleg spectatorii piesele la care merg. Eu una am un singur principiu: vreau sa le vad pe toate, dar incep cu cele care au afisul cat mai pe gustul meu. Da, la mine conteaza afisul de prezentare. Poate parea ciudat, dar asta este lucrul principal in functie de care aleg o piesa sau alta. Ce se intampla insa cu ceilalti oameni? Pai, in primul rand bucurestenii aleg comediile si evita sa mearga la piese dramatice, triste. Apoi dupa ce si-au ales genul se gandesc la regizor si la actori. Cu totii avem nostalgia marilor actori: Beligan, Dinica, Albulescu si asa mai departe. Si eu imi doresc sa-I vad pe oamenii astia jucand, dar nu ii exclud pe tineri. De aceea imi place Teatrul Foarte Mic. Si, nu in ultimul rand spectatorii isi aleg regizorii. Radu Afrim si Gianina Carbunariu sunt dintre tinerii regizori care au un fan club foarte puternic.
Si topul
La Teatrul Mic prima piesa in topul spectatorilor este "Alex si Morris" de Michael Elkin, in regia lui Gelu Colceag si care ii are ca protagonisti pe Stefan Iordache si Mitica Popescu. Este un spectacol bun, curat, la care vei putea “sa razi cu lacrimi si sa plangi in hohote de ras”, cam asa suna prezentarea spectacolului.
Pe locul al doilea este piesa “O zi din viata lui Nicolae Ceasusescu” de Denis Dinulescu, in regia lui Alexandru Tocilescu si care ii are ca protagonisti pe Florin Calinescu in rolul lui Nicolae Ceausescu si Coca Bloos in cel al Elenei. Piesa este un prilej de a revedea perioada grea a comunismului prin care am trecut, sau pentru cei mai tineri care nu au prins-o un prilej de a experimenta o zi din… viata lui Nicolae Ceausescu.
Si pe locul trei ca vanzari se afla piesa “Cum iubeste cealalta jumatate” de Alan Ayckbourn, in regia Sandei Manu si care ii are in distributie pe Claudiu Istodor, Adriana Schiopu, Ovidiu Niculescu si altii. Te intrebai cum arata o aventura amoroasa in Anglia? Du-te sa vezi acest spectacol.
Daca ne mutam cateva strazi mai incolo, ajugem la Teatrul Foarte Mic unde gasim piesa “Fluturii sunt liberi”, despre libertate, maturitate, dragoste, eliberare. Apoi urmeaza “Sado-maso blues bar”, o piesa scrisa de Maria Manolescu, in regia Gianinei Carbunariu. Desi are un titlu care poate inspira vulgaritate, piesa nu are nimic de acest gen, fiind inedita prin viziunea regizorala. Pe locul trei, la egalitate se afla piesele “Ma tot duc…” si “8pt n9ua, 89… fierbinte dupa 89”. De la Teatrul Foarte Mic am vazut majoritate pieselor si le recomand pe toate cu multa caldura. Aici este locul unde poti vedea texte contemporane, actori tineri, regizori cu imaginatie.
Si daca tot eram in zona am dat o raita si pe la Teatrul Odeon, unde lucrurile stau cam asa: cea mai vanduta piesa este “Un tango mas”, ce ii are ca protagonisti pe Razvan Mazilu si Monica Petrica. Nu se vorbeste, doar se danseaza, de aceea piesa este accesibila si strainilor. Apoi pe locul doi la egalitate sunt piesele: “joi.megaJoy”, “Block Bach” si “Gaitele”, iar pe locul trei, tot la egalitate “E doar sfarsitul lumii” si “Ionesco – cinci piese scurte”. Ionesco este foarte cautat, iar piesa aceasta iti ofera o ora altfel de Ionesco.
Acestea fiind zise, am vazut si care sunt cele mai vandute piese la trei dintre principalele scene ale Capitalei. La final, ma bucur sa am un argument puternic pentru a contrazice ceea ce auzeam zilele trecute la televizor, si anume cu romanii nu merg la teatru. Eu din experienta mea am remarcat contrariul, si asta pentru ca de obicei gasesc bilete foarte greu.