Pe vremuri, era o fată care se tot plângea tatălui său că are o viață mizerabilă și că nu are habar cum să procedeze pentru a remedia situația. Obosise să se tot zbată pentru a obține ce își dorește. Imediat ce rezolva o problemă, apărea alta.
Tatăl acesteia, bucătar de meserie, a dus-o în bucătărie. A umplut trei oale cu apă și le-a pus pe foc. Odată ce apa a început să fiarbă, într-una dintre oale a pus cartofi, într-una ouă șiîn a treia boabe de cafea.
Apoi, tatăl a așteptat în tăcere ca acestea să fiarbă. Fiica a așteptat plictisită să vadă ce urma să facă tatăl ei. Bărbatul a scos cartofii și i-a pus într-un bol. A procedat la fel și cu ouăle. La fnal, a pus cafeaua într-o ceașcă. Apoi și-a întrebat fiica: “Ce vezi?”.
Aceasta a răspuns tăios: “Cartofi, ouă și cafea”. Tatăl a îndemnat-o să privească mai atent și apoi să atingă cartofii. După ce a făcut asta, ea a constatat că aceștia erau moi. La rugămintea tatălui, a spart coaja ouălor și le-a curățat. A observant că acestea erau tari. La final, tatăl a pus-o să guste cafeaua. Aroma plăcută a făcut-o să zâmbească.
Fata nu s-a putut abține și a întrebat: “Tată, ce înseamnă toate astea?”
Tatăl i-a explicat apoi că atât cartofii, cât și ouăle, dar și cafeaua au fost expuse aceluiași factor: apa care fierbe. Cartofii care erau tari au devenit moi și slabi. Oul care este fragil a devenit puternic pe interior în urma fierberii. Cafeaua însă a schimbat apa în care a fost fiartă, creând ceva nou.
“Tu ce ești?” a întrebat tatăl. “Când ești expusă unor situații dificile, cum te transformi? Ești precum cartoful, oul sau cafeaua?”
Morala: În viață, indiferent de lucrurile care ni se întâmplă, important este, de fapt, ce se întâmplă în interiorul nostru.